Oare ce anume ne împiedică să trăim, să iubim, să ne bucuram de viață și să evoluăm? Cred că răspunsul la aceste întrebări este frica. Da, frica pe care o trăim, o hrănim și o anticipăm mai repede decât orice alt lucru. Frica că nu valorăm ceva și că nu suntem buni de nimic. Am avut și uneori încă mai...

Ajungi acasă după o zi de muncă istovitoare: ceafa te doare, umerii sunt lăsați, mușchii încordați, camera e goală, patul e rece, însă câte un roman nou e din când în când prezent pe noptieră, pentru că te face uneori să mai ieși din această realitate. De multe ori chiar reușește să te facă să visezi și trăiești clipe îmbinate...

Acest articol nu are nicio treabă cu dragostea, iubirea, relații sau dezvoltarea personalității, însă are treabă cu ceva poate mult mai important: viețiile noastre.

Credem că o să construim o lume mai bună și vrem să transmitem urmașilor noștri idei, înțelepciune, dragoste și bunăstare.

Doar cu o minte deschisă putem să fim mai fericiți și să construim o societate mai bună.

Mă avânt să scriu despre acest subiect delicat pentru că:

Titlul articolului e și pe bune, însă e și ironic în același timp, o sa vedeți de ce, în rândurile de mai jos.

Potrivit specialiștilor (Daniel Kahneman laureat al Premiului Nobel pentru economie ale cărui contribuții ,,sunt considerate deschizătoare de drum în domeniul psihologiei judecății și luării de decizii, al euristicii, comportamentului economic și psihologiei hedonice" - sursa Wikipedia), majoritatea aleg varianta 2, deși logic ar fi varianta 1.

Mereu mi-am pus întrebarea: oare cum ar arăta o societate perfectă? Și oricum aș da-o, realizez că e foarte greu, dacă nu imposibil, să construiești una. Noi, ca ființe umane suntem atât de diferiți, încât e dificil să te gândești la un sistem care să mulțumească și să ajute pe fiecare. Însă, totodată, sunt de părere că putem și e...

No numa bine rău la nime. Dor v-o fost de mine?