Eliberare

Cine suntem noi de fapt? Amintirile sau imaginația noastră? Cum putem să evoluăm dacă nu avem o direcție, o viziune, ceva spre ce să tindem? Cum am putea să ne eliberăm dacă nici măcar nu conștientizăm cine și ce suntem? Să ne eliberăm de ce anume și de sub cine? Acestea sunt doar câteva întrebări, pe care dacă le auzim sau ne sunt adresate, de cele mai multe ori, ni se activează ego-ul.

Îmi propun în rândurile de mai jos să-mi exprim ideile vizavi de ceea ce consider eu eliberarea de constrângeri, credințe, prejudecăți și alte aspecte care cred că ne îngreunează sufletul și gândirea.

Felul meu de-a fi, curiozitatea și îndoiala pe care am avut-o în multe din experientele trăite ori cărțile citite, m-au ajutat să realizez că realitatea nu este deloc ceea ce vedem și că noi ne punem singuri piedici doar din cauza că am fost ,,învățați" greșit! Nu am cuvinte să mulțumesc celor care au avut curajul, curiozitatea și înțelepciunea de a-și dori mai multe fie pentru ei, fie pentru omenire.

Unii au trăit și trăiesc o viață exemplară fiind profesori de cinste, iar alții au scris ori scriu cărți extraordinare, și totul cu scopul de a ajuta oamenii să evolueze înspre conștientizarea potențialului, căutarea și trăirea înțelepciunii sau a stării de fericire.

Curajul de a ne cunoaște, aprecia și descătușa propriul potențial sperie pe mulți, însă fără a înțelege ceea ce suntem în sufletul nostru, vom fi mereu prada circumstanțelor exterioare! Ne temem de noi înșine doar pentru că nu ne cunoaștem!

Uneori ne este frică și încercăm să uităm de propria persoană consumand alcool. Ne temem de conștient, încercând să-l suprimăm. Am auzit odată pe cineva spunând despre el: dacă nu exista alcool, eu nu aveam prietenă.

Alteori încercăm totuși să căutăm resurse în noi înșine, și la prima vedere, din nou ne speriem, însă de data aceasta o facem din cauza posibilităților nemărginite ale propriei ființe, așa că nu e de mirare că suntem atât de confuzi. Soluția greșită găsită de unii: evadarea în consum de droguri și alcool.

Ducem o viață dictată de limitările și frustrările altora, e momentul să începem să trăim!

Eu văd această eliberare nu neapărat în 5 pași, ci în 5 aspecte asupra cărora trebuie să intervenim:

1. Împăcarea cu propria persoană

2. Sistemul de credințe limitative

3. Găsirea unui sens și al unui scop în viață

4. Relaxare

5. Să fim bucurie!

Ceea ce urmează să vă prezint sunt chestiuni pe care eu însumi le-am conștientizat, le dezvolt, le trăiesc și mă ajută să devin o ființă mai bună, mai împlinită și mai fericită.

1.Împăcarea cu propria persoană. De cele mai multe ori, un sentiment ascuns de vinovăție nu ne lasă să mergem mai departe, să fim fericiți. Se știe foarte bine faptul că presiunea sentimentelor cauzează tensiuni în corp, indispoziție ori scăderea sistemului imunitar.

O problemă pe care o văd eu, e că noi ca și ființe umane, tindem să cădem în extreme. Sunt momente în viața noastră când fie ne simțim motivați, iubiți și plini de scop, fie ne simțim vinovați, frustrați, rușinați, uneori chiar ne urâm pe noi înșine, reprimând tot felul de sentimente care pe termen lung ne fac să ne simțim deprimați, neputincioși și nedemni de nimic. David R. Hawkins spune că dintre mecanismele utilizate de minte pentru a păstra un sentiment reprimat, negarea și proiecția sunt cele mai cunoscute. Toate acestea s-ar schimba dacă am începe să conștientizăm propriile acțiuni și sentimente și vom vedea așa cum încerc să expun în rândurile de mai jos, că acest prim pas al conștientizării este doar începutul unei călătorii și aventuri a ceea ce se numește o viață plină de trăiri, cunoaștere, dragoste și împliniri sufletești.

Așadar, un prin pas este acela de a începe să nu ne mai simțim vinovați, să încercăm fiecare să ne iertăm noi pe noi, să alungăm orice gând de invidie la adresa altora, să uităm de competiție, ură și aversiune și să ne vedem demni de iubire, apreciere. Nu avem nimic de dovedit altora, suntem aici să ne bucurăm de viață, să învățăm, să evoluăm, să cultivăm dragoste și virtuți! Ca și lectură ajutătoare, recomand cu cea mai mare căldură cartea lui Debbie Ford: Partea întunecată a căutătorilor de lumină.

Sufletul să facă pace cu trupul și să ne spunem în fiecare zi: te iubesc! Deși nu ar fi cazul să explic, această acțiune nu are de-a face cu narcisismul, pentru că tocmai așa cum am spus mai sus, nu mai căutăm validarea celor din jur, ci facem pace cu natura noastră superioară, de a ne iubi și de a revărsa această iubire către ființa noastră cât și în jurul nostru.

,,Când ne judecăm pe noi înșine, în mod automat îijudecăm pe alții." Debbie Ford

Un om certăreț e doar un stimul pentru ceea ce există deja în noi, astfel dacă întâlnim o astfel de persoană, avem puterea de a decide cum să reacționăm. Pentru cel curajos și iubitor lumea este doar un loc unde se poate manifesta natura lui curioasă, exploratoare și dornică de trăiri și împliniri sufletești.

Dacă simțim că în momentul de față corpul pe care-l avem nu ne ajută scopurilor propuse, avem datoria să încercăm să facem tot ce ține de noi pentru a ne ajuta: să slăbim, să înțelegem cum o dereglarea hormonală ne poate afecta, să corectăm anumite deficiențe fizice, sunt doar câteva exemple. Toate acestea să le facem prin prisma dragostei față de viață și față de rolul nostru pe acest pământ.

Consumăm mâncare care ne umflă burțile dar nu ne hrănește trupul, pierdem nopțile nedormind ori consumând alcool mai mult decât trebuie, uitâm să ne facem niște analize...

Vedeți voi, unii oameni care de exemplu nu au membre, ori nu văd, găsesc totuși în fiecare zi un motiv de bucurie și reușesc să mulțumească universului pentru ceea ce sunt, iar alții cărora nu li s-a făcut un moft, fac pe depresivii, caută compătimire și se consideră victime: că vai, nimeni nu îi înțelege.

Conștientul este foarte limitat și de asta poate apelează la ego. Subconștientul nu judecă, ci doar acceptă ce îi spune conștientul. Ideea e că nu pot trăi unul fără altul și nici nu se pune problema să spui că unul e mai bun decât celălalt. Este bărbatul mai bun decât femeia? întrebarea nici nu-și are rostul.

Să începem să facem pace cu sentimentul că suntem femeie sau bărbat. Să ne acceptăm natura! Dacă într-o relație ne aducem frustrările, vinovățiile sau sentimentele reprimate din trecut, relația cu partenerul de viață are doar de suferit. Greșim mult atunci când proiectăm asupra lui tot ceea ce nouă nu ne place la noi înșine. Nu e drept, nu e corect și nu e înțelept!

,,Lucrul cu care nu poți exista împreună nu te lasă săexiști." Bill Spinosa

De cele mai multe ori conștientizăm sentimentele ascunse de vinovăție, neîncredere sau neputință doar interacționând cu cei din jurul nostru. Omul nu a fost făcut să fie singur, avem nevoie unii de alții, nimeni nu este atotsuficient, fiecare suntem parte dintr-un plan mai mare, în care fiecare își aduce propria contribuție, și fiecare e responsabil de propria fericire și dezvoltare.

,,Ne putem vedea pe deplin numa în măsuraîn care ne vedem pe noi înșineîn relațiile noastre cu alțiiși în relațiile lor cu noi." Erich Fromm

,,Alți oameni își petrec timpul și banii pentru aspectul lor exterior și sfârșesc prin a urî ceea ce se afla înăuntru." Debbie Ford

Nu e drept și nu face niciun bine nimănui dacă continuăm să purtăm vina greșelilor strămoșilor. Viața merge înainte și cea mai mare putere o avem în clipa de față, clipă în care ne construim propriul viitor, bun și luminos așa cum îl merităm!

,,Copii se conformează aproape întotdeauna cu părerea părinților despre ei. Dacă sunt respinși, se conformeazăși simt că nu merită altceva." Michael Bader

2.Sistemul de credințe limitative. Ceea ce am observat până acum, e că lumea nu-și schimbă sistemul de credințe doar vorbindu-le logic. Ba dimpotrivă, vor aduce și mai multe argumente. De aceea pentru a schimba o credință, o alta trebuie formată în locul acesteia.

Ne naștem dintr-o moleculă. În ea stă tot potențialul nostru. Dacă ne naștem în România, vom vorbi limba română, dacă ne naștem în Germania vom vorbi germana. Dacă ne naștem într-o familie ortodoxă, avem toate șansele să urmăm învățăturile bisericii ortodoxe. Lumea încă nu conștientizează toate aceste lucruri, că mediul, societatea, media, școala, le-au determinat în mare parte caracterul. Poate unii se nasc cu un bagaj genetic mai bun sau mai rău decât al altora, însă ceea ce alegi să faci cu aceasta moștenire, atunci când devii conștient de faptul că meriți și poți avea o viață interesantă, fericită și cu sens, nu are nicio scuză! Tu îți decizi soarta cu fiecare acțiune pe care o faci și tot tu decizi ce viață poți să ai! Oh da, ai citit bine printre rânduri, asta presupune implicare și responsabilitate!

Când vine vorba de religie, mulți se eschivează să vorbească despre asta, însă în esență, religiile încearcă să transmită același lucru, doar că ele fiind create de mintea omenească, e clar ca a intervenit și ego-ul și fiecare a adăugat niște idei proprii.

Dacă te-ai fi născut într-o familie musulmană și ai fi trăit mulți ani așa, ai crede că aceasta e singura și cea mai bună religie. Tot așa se poate spune și despre creștinism, iudaism.... Ți-ai pus vreodată întrebarea, oare cine are dreptate? Acesta este primul pas. Al doilea e când realizezi că de fapt nici măcar nu contează, că totul e doar o iluzie.

,,Subconștientul vă va vindeca arsura sau zgârietura chiar dacă văconsiderați ateu." Joseph Murphy

Forța benefică care ne-a creat din câțiva atomi sau molecule cu siguranță știe să repare.

Încă din vechime, unii oameni s-au temut de ceea ce nu înțelegeau sau când nu puteau găsi o explicație. Cu toate acestea, curajul și curiozitatea celor de dinaintea noastră, ne-a scutit mereu de mult timp pierdut și a făcut ca omenirea să evolueze. Uneori în salturi, așa că fiți pregătiți!

Eu însumi am trăit mult timp cu frici și condiționări. Viața nu trebuie să decurgă așa, pentru că în acest fel ne limităm și ne încătușăm singuri potențialul. Uneori e atât de ușor să evoluăm și să ne schimbăm, încât lumea crede că trebuie să fie complicat. Credința, oamenii o caută mereu în afara lor prin tot felul de ritualuri. De aici teama în schimbare atunci cînd știi că ești sau poți deveni ceva. E normal ca mereu să facem doar ceea ce cred alții că este posibil?

Câți nu v-ați spovedit la popi care înșelau, manipulau și acuzau credincioșii că sunt păcătoși din naștere? Cum adică să mă simt mic și vinovat pentru ceva ce n-am făcut? Nu e stupid să faci rău în numele unei religii? A unei idei? Ce animal face așa ceva? Cum adică să accept umilință în viața aceasta ca apoi în rai să sărbătoresc? Nu există așa ceva! Cum îmi dai tu mie ca și popă lecții de moralitate când faci din credință o afacere?

Doar un intelect sănătos, în concordanță cu un suflet și un spirit liber se pot elibera de prejudecăți și vini închipuite!

Am descoperit că rugăciunile nu funcționează atunci când se supun unor ritualuri sau a unor culte religioase. Cred într-o inteligență și într-o energie care se bazează pe curaj, adevăr, cunoaștere, iubire, curiozitate, bucurie, imaginație, respect, pace, armonie, înțelepciune...

Suntem niște zei în miniatură, însă pentru a ne trezi adevărata forță interioară trebuie să ne dezvoltăm niște virtuți. Aceste lucruri nu le spune ego-ul meu, pentru că dacă ar fi așa, m-aș considera atotsuficient și nu aș mai avea nevoie de nicio muncă înspre evoluție. Ce mare adevăr: cu o mare putere vine și o mare responsabilitate. Cum ar fi dacă toți am avea acces așa de ușor la surse de putere extraordinare?

Suntem încă așa de înapoiați în anumite privințe, că încă ne mai batem între noi pentru o bucată de pămînt sau pentru niște resurse care oricum sunt limitate. Cât o să continuăm cu asta? Până când rămâne o singură țară sau o singură persoană? Din orice conflict de acest gen nu câștigă nimeni. Ajungem să urâm crezând că facem bine. Dacă nu sunt de aceeași nație, religie sau rasă cu noi, înseamnă că sunt impotriva noastră. Până când? Cât timp trebuie să mai treacă ca să conștientizăm stupizenia aceasta?

O problemă a omenirii este că lăcomia unora duce la sărăcie, poluare, corupție și stagnare. Cum să ucizi un animal numai așa ca pasiune sau distracție? Ce animal face asta? Într-o cartea de-a lui Osho, se precizează că animalele nu au nicio religie sau societate și o duc bine mersi, bazându-se doar pe niște insticte și uneori chiar principii. Și natura funcționează de minune, ea nu poluează și nu corupe!

Sunt și voi fi mereu pentru știință și nu pentru religie. Una eliberează, bucură și ajută, cealaltă îndoctrinează și te face să te simți vinovat!

3.Găsirea unui sens și al unui scop în viață. Absolut nimic nu o să ne mulțumească vreodată pe deplin, dacă nu ne trăim viața cu un scop și nu îi dăm un sens propriu. Recomandarea mea e că atunci când vine vorba de scop și sens, să ne întrebăm: asta e ceea ce îmi doresc eu cu adevărat, asta îmi place și mă împlinește sau fac anumite lucruri doar pentru că așa mi s-a cerut? Ca să vedeți ironia din viață, de exemplu, toată lumea se va mira sau te va judeca de ce nu ești căsătorit până la o anumită vârstă? Dar nimeni însă n-o să se mire că nu ai o pasiune sau nu ai găsit sensul vieții tale.

,,Nu ceea ce nu știm ne împiedică să avem succes; ceea ce știm și este incorect reprezintă cel mai mare obstacol." Josh Billings

Ai job-ul pe care ți-l dorești sau faci totul doar din obișnuință și neîncrederea că nu poți sau nu meriți altceva? De ce crezi că muncește lumea? Doar pentru bani? Dacă ai avea toți banii din lume nu ar mai trebui sau nu ai mai vrea să muncești? Sunt sigur că mulți au simțit că menirea lor în această lume se manifestă cel mai bine prin munca pe care o fac: de asta unii contribuie cu produse, alții cu servicii pentru umanitate. Îmi vine în minte un proverb tare fain: munca înnobilează sufletul.

Am învățat și am văzut că indiferent de vârstă putem cultiva virtuți!

Pentru unii pasiunea lor reprezintă exact jobul pe care-l au, iar pentru alții ceea ce le place zace încă adânc înăuntru. Acum este momentul cel mai prielnic să facem ceea ce ne place, pentru noi, și pentru umanitate. indiferent de vârstă: a scrie o carte, a cânta, a fi un mentor, a ghida, a ajuta pe alții să se dezvolte, ori o gramadă de alte lucruri, toate țin de noi!

Putem afirma cu voce tare în fiecare zi: mă eliberez de toate prejudecățiile și constrângerile din trecut, merit și îmi doresc o viață sănătoasă și prosperă plină de bucurii și sensuri ce mă eliberează și mă înalță!

4.Relaxare. Cu siguranță avem nevoie de răsfățarea trupului și a spiritului din când în când. Avem nevoie de pasiuni, avem nevoie de detașare și relaxare. Nu știu cine a zis-o însă urmatoarele cuvinte sunt pline de adevăr: ,,dacă nu ai timp să te relaxezi înseamnă că trebuie să faci asta neaparat"!

Unele idei îmi vin când sunt mai liniștit și mai relaxat decât de obicei, iar altele cand citesc pur și simplu unele lucruri. Ambele se petrec într-o stare de relaxare. În prima situație, subconștientul își face apariția și cred că pur și simplu mă ajută să mă conectez cu universul, iar în a doua situație, conștientul are acel moment de AHA.

Trebuie să recunosc că atunci când vine vorba de relaxare, eu însumi mai am multe de învățat, și de relaxat. Datorită meseriei, sunt foarte vigilent și rațional, fac rapid asocieri, comparații în scopul de a eficientiza munca și toate acestea devin un mod de viață, însă ele vin și cu un cost: ajung să fiu uneori încordat și îmi e greu să mă relaxez. Și în arte marțiale ca să treci de un nivel limitativ ai nevoie de relaxare. Însuși Bruce Lee ne învața să fim precum apa!

Tot aici aș vrea să adaug importanța recunoștinței pentru ceea ce avem și ceea ce suntem. Atunci când suntem recunoscători pentru ceea ce avem, reușim să pregătim terenul pentru ceea ce avem nevoie. Legați fiind de dorința de a avea cât mai mult fără a știi exact de ce anume avem nevoie, ne îndreptăm spre lăcomie, poluare și nefericire.

În fiecare zi suntem năpădiți de gânduri, unele folositoare iar altele... În meditație, putem învăța să ne observăm gândurile, la început doar le observăm, iar mai apoi putem începe să lucrăm cu ele, să le gestionăm mai bine. Mintea umană oricum face ceva tot timpul, important este să-i dăm ceva benefic nou de făcut, să o antrenăm mereu urmând astfel sfatul naturii: folosește-o sau o pierzi! Adică, mintea umană este precum un mușchi, care poate fi antrenat, însă dacă nu-l folosești, el se atrofiază. Bineînțeles, nici să stai tot timpul într-o stare de încordare nu este benefic, de asta relaxarea devine foarte importantă. Cred că naturii îi place mult evoluția și dezvoltarea, însă într-un echilibru armonios.

Așa cum ne antrenăm nu atunci când suntem în pericol, tot așa e musai să învățăm a medita când suntem relaxați.

5.Să fim bucurie! Credință e limitativă și ne ține prizonierii săi, în schimb a fi divin, și a știi că ești, reprezintă o mare eliberare și împlinire!

Cu toții merităm să ne bucurăm de noi, de viață, de scopul nostru. Este loc pentru toată lumea sub soare! Să fim motivul pentru care cineva zâmbește!

Să nu uităm de dragoste, înțelepciune și iubire!

Cred că atunci când transcendem ego-ul și realizăm că noi suntem ceea ce suntem, că lumea este, conștientul, sufletul și spiritul fac schimb de experiențe și idei întru elevarea noastră.

Sa învățăm să fim ceea ce suntem, să fim oameni de omenie, să fim curajoși bucuroși și plini de dorința de a ne cunoaște și a ne șlefui caracterul. Noi, ca și oameni, ne considerăm superiori, și nu asta e problema, că poate chiar suntem spirite și suflete mai evoluate (deși sunt animale care pot fi foarte empatice și altruiste), problema e că punem dramul de inteligență pe care-l avem în slujba răului. De ce să fie nevoie de o societate care să ne amendeze că aruncăm pe jos, sau că facem fărădelegi? De ce să nu ne oprim și să căutăm noi în interiorul nostru frumusețea și armonia universului, ca mai apoi să o exprimăm în viața de zi cu zi?

O eliberare frumoasă se petrece și atunci când facem diferența dintre a avea și a fi!

Uneori nu vedem lanțurile și limitarile pentru că noi înșine ni le-am pus singuri. Mulți am auzit sau cunoaștem dualismul undă-particulă al luminii, în funcție de raportarea observatorului la ea. Pe scurt: cu gândul nostru chiar creâm lumea!

Ce împlinire trăim atunci când începem să punem preț pe ceea ce suntem și nu pe ceea ce avem, și când ne eliberăm de constrângerea deznodământului. Consider că aceasta reprezintă o esență puternică, pentru că doar cei lipsiți de sens și scop în viață fac totul cu frustrare și încordare.

O eliberare înțeleaptă se face și atunci când nu mai crezi ci pur și simplu știi. Eu însumi mai am de învățat multe deoarece încă sunt lucruri pe care le doar le cred, însă nu le știu. Totodată, nu țin să mi se dea dreptate, pentru că nu mă încălzește și nu mă ajută, nici pe mine și nici pe tine cu nimic. Îmi doresc ca lumea să-și pună întrebări, să se deschidă, să se elibereze de frici, cutume, vinovății....

Omul e făcut să gândească și să trăiască la scara mare, dar neștiind și altceva, îi este frică și să se întrebe. Dacă răspunsurile găsite în el nu-i mulțumesc pe cei din jur, care este realitatea de fapt? Am văzut oameni cu potențial dar care nu credeau în ei pentru că aveau credințe limitative. Alții le-au spus că nu se poate așa că și ei încearcă să le spună altora același lucru. Trebuie mers până acolo unde nu mai există granițe între rasă, nație, cutume. Doar existăm și ne manifestăm divinitatea fără vinovăție sau acuze.

Cu toții suntem aceeași energie, iar ceea ce ne deosebește e interpretarea pe care o dăm clipei prezente.

Numai bine!