Când dragostea nu e de ajuns

Mă avânt să scriu despre acest subiect delicat pentru că:

• Trăiești pe acest pământ pentru a realiza ceva care să dăinuie și care să te împlinească, e bine să faci ceva în această viață, nu doar dragoste și sex. Dacă crezi că împlinirea supremă e doar să ai o soție și copii, ești sclavul societății. Prin urmare, ai nevoie de o vocație și de pasiuni.
• Te iubesc doar pentru că exiști! Serios? Oare cum poți să iubești pe cineva pentru simplul motiv că există, doar pentru că stă ca un bibelou, fără să facă nimic? Nu e nimeni zeu pe acest pământ. Așadar ai așteptări.
• Auzi de multe ori expresia: dacă mă iubește, mă iubește așa cum sunt. Da, dar vezi tu, faci sex cu trupul, pe care e bine și sănătos să-l îngrijești, însă unii confundă dragostea cu scuza că nu trebuie să mai facă nimic pentru acesta.
• Dragostea nu e un substituent pentru pasiuni, hrană, planuri de viitor. Chiar dacă la început te atrage cineva fizic, pentru a se naște niște sentimente și ceva de durată, e nevoie de mai mult.

E foarte util să ai un caracter nobil și este la fel de util să faci ceva pentru viața ta și pentru această lume. Mulți confundă profesia cu vocația și astfel își construiesc un dezechilibru emoțional și energetic, iar în timp devin proprii lor sclavi și caută salvări ca să-și satisfacă nevoile emoționale: caută relații, caută dragoste. Dar dragostea nu este o nevoie. Ce faci după ce îți e satisfăcută această nevoie? Cauți alta. Dragostea este un proces, care la cei norocoși durează toată viața. Dacă n-ar fi așa, ar fi aberant, la fel ca religia, de exemplu.

Atunci când o mamă stă trează alături de copilul ei bolnav și nu cere nimic în schimb, ci doar să-l vadă însănătoșit, doar dragostea ei nu este de ajuns.

Sunt multe relațiile în care femeile aleg cu prostie iar bărbații din disperare.

Bun, ai făcut pasul, ai ajuns într-o relație, însă atunci când partenerul nu are prea multe de oferit apar probleme. Iar dacă tu și partenerul ales trăiți fără un țel comun, dragostea nu e de ajuns.

Ai așteptări, e bine sau nu? Unul începe să ceară și altceva și celălalt vede asta ca pe un atac la ego.

O atitudine de genul: știi, te iubesc doar să stai și să nu faci nimic - nu este sănătoasă. Chiar dacă poate unii dintre noi suntem mai spirituali, e important să trăim adecvat și să facem ceva util pe pământ. E în regulă să meditezi și să te rogi pentru mântuirea sufletului, dar ia-ți te rog și o slujbă!

Mă gândesc că vrei totuși ca bărbatul tău să știe/vrea/poată să schimbe becul ăla ars din baie. Sau parcă ai vrea ca și soția ta să știe să facă prăjitura aia bună pe care o face soția colegului tău.

Cred că e normal să-ți dorești sa ajungi acasă cu drag, nu să vrei să petreci cât mai mult timp la serviciu, gândind că acasă te așteaptă un diavol cicălitor?

Văd cupluri de bătrâni care își fac încontinuu reproșuri. Oare cum e să trăiești așa toată viața? Pentru că nu ai știut că în viață nu doar dragostea e importantă și e bine să ai așteptări, în sensul de a te cunoaște bine și a știi ce e bun pentru tine? Normal că într-o relație, ca să funcționeze, va trebui să facem și compromisuri, însă dacă le facem până ne pierdem pe noi înșine, ne facem rău atât nouă cât și persoanei de lângă noi.

Iar dacă femeia nu-și admiră bărbatul, nu-l va respecta, iar dacă nu-l va respecta: nema sex. Sănătos este atunci când femeia respectă bărbatul doar pentru ceea ce este și pentru cum este acesta, nu pentru profesia pe care o are el.

Atunci când îi zici partenerului să facă sport e spre binele lui și a relației - asta e ceea ce mulți refuză să accepte și să înțeleagă.

Momentele și experiențele trăite împreună cu o persoană dragă duc la dragoste și dragostea duce la ele.

Dragostea nu e numai giugu lugu, pentru că inevitabil mai apar și certuri. Probleme apar, iar oricât de mult iubești, dacă faci ceva greșit trebuie ca partenerul tău să fie și prietenul tău, în care să simți că ai încredere și care vrea să-ți dea sfaturi bune, iar un prieten bun, este acela care atunci când e cazul îți spune că ești prost, iar tu în loc să te superi trebuie să-ți revii! (dar cu grijă, deoarece e cunoscut faptul că dacă critici un prost acesta se va răzbuna pe tine, iar dacă critici un deștept acesta îți va mulțumi).

Doar chimia dintre doi oameni nu e dragoste. Simplul fapt că te simți atras fizic de cineva, nu înseamnă că îl și iubești. O relație care se bazează doar pe așa-zisa chimie, fără să existe sentimentul de încredere, prietenie, respect, împărtășirea idealurilor, dorința comună de a provoca și de a scoate ce-i mai bun și mai frumos din cel de lângă tine, nu e o relație sănătoasă și de durată. Acesta este motivul pentru care iubirea este un proces, nu un eveniment.

Doi oameni nu stau împreună numai pentru că arată bine celălalt.

Ne îndrăgostim de abilitățile persoanei de lângă noi? De frumusețea sa fizică, de bunătatea, umorul inteligența, simplitatea ei? Chimia poate să fie înșelătoare, sunetul dragostei nu. Dacă bărbatul stă cu tine doar pentru că ești faină, țin să-ți spun că poate sunt altele mai faine. Dacă femeia stă cu tine pentru că ai bani, alții poate au mai mulți. Pentru o relație sănătoasă, caută să vezi de ce stă partenerul tău cu tine!

Îndrăgosteala de moment, atracția fizică dispare, se transformă. Așa cum am mai spus, altfel iubești după un an și altfel iubești după 10 ani de relație, e în regulă că dragostea se transformă. Ceea ce nu cred că înțelege multă lume, e că pentru iubire e nevoie de ceva mai profund, chiar mai spiritual. La început îți place fizic de cineva, intuiești poate ceva sau te lași purtat/ă de val și dacă ești (am vrut să zic norocos, însă nu cred ca e vorba de noroc aici) încrezător în tine, în ceea ce vrei de la viața și în ceea ce oferi în schimb, atunci întâlnești o persoană pe măsură - altfel alegi din prostie sau disperare. În timp îți place tot mai mult atitudinea ei cu privire la diferite lucruri din viață, îți place cum gândește, cum pune problema, cum te susține, cum te provoacă (vorbesc din perspectiva ta, însă și reciproca e musai să fie valabilă), experiențele prin care treceți împreună și așa se naște încredere, respect, prietenie, iubire.

O mare problemă e că unii se tem să caute în ei înșiși de frica a ceea ce ar putea găsi acolo sau chiar de frica că poate nu găsesc nimic!

Dacă persoana de lângă tine nu îți respectă pasiunile și simți că te îngrădește, că nu te înțelege, că nu te lasă să evoluezi, pleacă cât mai repede!

Când nu știi să iubești, nimic nu este de ajuns.

Dragostea trece prin stomac doar atunci când suferi și nu poți mânca de dorul persoanei iubite!

Substituent. Dacă o facem să ne umplem un gol sau să ne satisfacem o dorință și odată satisfăcută, toată dragostea persoanei de lângă noi nu va mai fi de ajuns. Golul trebuie să ți-l umpli singur, dragostea iubitei/iubitului trebuie doar să te însoțească. Dragostea adevărată într-o relație e un privilegiu de care nu se bucură mulți. Sunt oameni săraci care se iubesc și au cunoscut-o, pentru că ea vine la ce-i care-și cunosc și descoperă sufletul. Atunci când vezi dragostea ca un substituent și nu ca o completare, nu ești OK cu tine însuți.

Lumea are propriile definiții ale dragostei și e un șoc pentru tine, cel care citești aceste rânduri, să afli că dragoste nu e ce vrea toată lumea - ceea ce e trist pentru că în opinia mea, deși nu e tot ceea ce contează în viată și doar ea nu e suficientă, dragostea e ceva de care nu ne putem și nu avem voie să ne lipsim!

Nu există doar bărbați care separă dragostea de sex și fără să ne mai ascundem după perdea, să recunoaștem că sunt multe femei care se căsătoresc pentru bani sau pentru că simt nevoia să fie mame și au neapărat nevoie de un tată pentru copilul lor (de cele mai multe ori nu acesta este tatăl natural - de asta eu zic că e bine să fii respectuos cu o persoană mai în vârstă, că poate să fie tatăl tău). Din nou, pentru acest gen de femei, nu dragostea e prioritară, ci alte lucruri. Mă întreb acum care e diferența dintre aceste femei și cele care sunt plătite pentru sex? Măcar cele din urmă sunt sincere, îți spun din start ce/cât vreau de la tine.

Și mai este un aspect foarte important: dragostea nu satisface toate nevoile emoționale ale femeii.

E foarte important să nu amesteci lucrurile în viață. Chiar dacă ești femeie de succes, trebuie să joci rolul de femeie pentru a primi dragostea masculului.

Ca bărbat e important să știi când să fii romantic și când nu (întrebându-ți femeia dacă o poți săruta sau nu, omori toată pasiunea) pentru că nicio femeie nu are orgasm pe o melodie romantică gen coloana sonoră din Titanic.

Trebuie să îți accepți sexul și sexualitatea ca să fii împlinit. Dacă te temi să trăiești în conformitate cu natura sexului tău, doar sentimentul dragostei nu te va împlini niciodată. Negând natura, diferențele și nevoile biologice, orice relație are numai de pierdut. Dacă energia sexuală este negată și nu este acceptată, nu are cum să se nască iubirea sinceră care să ne împlinească!

Pentru femei: există o vorbă: trupul te face sexy, însă atitudinea te face frumoasă și grațioasă!

Pentru bărbați: umpleți această lume și femeia de lângă voi cu fermitate, pasiune, omenie, curaj, integritate, cu forța creatoare a ideilor mărețe.

O chestiune care mi-ar plăcea să o puneți așa cum trebuie, adică în contextul potrivit: dacă ești bărbat trebuie să știi să dai și cum să iei, iar ca femeie să știi cum să primești și să te dăruiești.

Nu sunt mulți cei care au curajul de a-și căuta propriul suflet, dapăi să-l caute și pe cel al partenerului!