Pericolul cărților de dezvoltare personală

Titlul articolului e și pe bune, însă e și ironic în același timp, o sa vedeți de ce, în rândurile de mai jos.

Am simțit nevoia de a scrie acest articol, considerând că prin aceasta reușesc să fac puțină lumină legat de niște idei, în ceea ce privește dezvoltarea personală, deoarece mulți citesc despre așa ceva, puțini înțeleg și mai puțini aplică. Apoi mai este un aspect, cel al cărților scrise atât de frumos dar complet ineficiente, încât pe bună dreptate îi face pe mulți să considere că dezvoltarea personală e o glumă și ei nu au nevoie de așa ceva.

De ce crezi că ai nevoie de motivare și dezvoltare personală în viața ta? Să-ți descoperi pasiunea, spiritul creativ? Ce faci după ce ți-ai atins obiectivul?

Cauți motivare pentru atingerea unui scop sau pentru a scăpa de suferință și de stările slabe?

Cauți să te dezvolți/cunoști în raport cu tine sau/și cu cei din jur?

Pentru unii dezvoltarea personală presupune un atac la ego, deoarece trebuie să învețe și/sau să-și modeleze comportamentul și acțiunile.

Ciudățenia constă în faptul că unii cred că această dezvoltare personală le va îngrădi plăcerile vieții sau activitățile. Dimpotrivă, a te dezvolta presupune descătușarea potențialului propriu și libertatea de a trăi în conformitate cu sinele tău interior pentru că niciodată nicio acțiune pe care o întreprindem, nu o facem în disonanță cu ceea ce credem despre noi înșine. Dar ce credem despre noi, se poate schimba și dezvoltarea personală constituie consolidarea sinelui după ce ți l-ai descoperit. Așa că nu te vei mai lua niciodată tu pe tine prin surprindere zicând: oare de ce am făcut asta? Dezvoltarea personală presupune deopotrivă conștientizare, rațiune, perspicacitate, înțelepciune, empatie, energie, fericire.

Avem momente în viață când parcă nimeni nu ne mai înțelege, iar eu cred că atunci când nimeni nu ne înțelege e pentru că nici noi nu ne înțelegem pe deplin. Faptul că te simți neînțeles de către ceilalți are legătură cu tine, cu imaginea pe care o avem noi despre noi și cu cea pe care credem că o au ceilalți despre noi. Dar imaginea e doar ceva de suprafață și de multe ori noi ascundem de noi înșine trăiri, sentimente emoții, dorințe.

Fugi de oamenii negativiști! Înconjoară-te doar de cei optimiști! - auzi asta în multe cărți de motivare și dezvoltare personală. Crezi că trăind într-un glob de cristal, îți dezvolți potențialul și îți întărești caracterul? În niciun caz! Ieși în lume și experimentează ce merge și ce nu. Acesta este procesul natural, cum vrei tu să te pui în fața proceselor naturii? Tocmai vântul e cel care îl face pe copac să-și dezvolte rădăcinile. A da prietenii la o parte doar pentru că nu sunt ca tine, nu înseamnă dezvoltare personală. Fii unic, creativ, bun, devino un caracter nobil! Prin iubire, dragoste, cultivarea inteligenței, conștientizării îți poți desăvârși propria natură, fără a te îndepărta de cei dragi care poate nu au încă trezirea ta la realitate. Fii un exemplu și pentru ei!

Mi-a trebuit mult timp să înțeleg secretul: nu există niciun secret, există muncă, curaj, descoperire de sine și atitudine relaxantă. Și umor!

Dezvoltarea personală te învață și ce e aia disciplină, importanța ei în viața ta precum și cum să ți-o dezvolți. E un proces care durează întreaga viață dar beneficiile adunate pe parcurs sunt imense. Eu însumi am trecut și trec prin procesul de transformare. Am greșit și o să mai greșesc. Uneori e mai greu, apar obstacole, încercări, însă atitudinea față de ele e schimbată. Mulți fug de natura lor. Tu trebuie să ți-o cunoști și s-o dezvolți! Gândurile negative continuă să apară, dar ele nu mai contează. Trăirea conștientă a prezentului e tot ceea ce contează. Dorința de învățare, eșuare, continuare, e tot ceea ce contează. Natura ta devine natura însăși, cu acceptare, înțelepciune și energie. Când cineva îți zice că nu poți și nu are rost, mulțumește-i pentru provocare.

În procesul dezvoltării personale se șlefuiesc valorile și forța interioară, conștientizarea devine tot mai activă. Toate acestea, prin muncă, duc la comportament nou dorit.

O carte care e doar optimistă și doar despre gândire pozitivă, nu e de motivare, ci este o carte de divertisment pentru că ea nu schimbă nimic în felul tău de a fi. O carte bună trebuie să te facă să-ți conștientizezi starea de confort și slăbiciunile, să-ți ofere îndrumări, să-ți fie un ghid, să te facă conștient că ai un potențial și că poți să ți-l dezvolți.

Dacă preferi să ai o stare de semi conștiință, blamând orice și dorind ca totul din jur să se schimbe mai puțin tu, atunci cărțile de dezvoltare personală nu sunt pentru tine. Dacă consideri că a sparge semințe în fața blocului e fericirea supremă, atunci dezvoltarea personală e foarte periculoasă.

Dacă totuși dorești o schimbare în bine, în viața ta, în felul tău de a fi, atunci cărțile bune de dezvoltare personală te pot ajuta să:

• te înțelegi mai bine conștientizând că ai un potențial imens
• descoperi că totul depinde de atitudinea ta
• îți înțelegi frustrările
• îți dezvolți o atitudine carismatică, energică și înțeleaptă, bazată pe valori
• dezvolți o personalitate puternică care știe cum să reacționeze la obstacole
• comunici mai eficient
• știi cum să gestionezi conflictele cu consecințe plăcute nu doar pentru tine
• devii mai disciplinat și să trăiești ordonat
• îți descoperi vocația
• înțelegi ce înseamnă inteligența emoțională și cum să te folosești de ea
• fii mai fericit! :)

Începe prin a te întreba: ce mă împiedică să evoluez? Când vrei să începi? Apoi, pe parcursul procesului e foarte important să aplici ce ți se potrivește ție. Dacă dorința de schimbare și evoluție nu vine din interiorul tău, totul e doar o păcăleală.

Există două moduri de a scrie sau de a crea: pentru tine (iar asta poate să fie o artă) sau pentru alții. Unii au găsit a treia variantă și anume pentru bani. Sunt mulți cei care scriu văzând că dezvoltarea personală vinde și sunt de părere că aceștia pierd esența, de asta ceva atât de benefic ajunge să devină atât de comercial.

Mic pont personal: atunci când dau de o carte scrisă bine merg mai departe și caut bibliografia, să văd ce alte cărți bune a citit acest autor.

Motivarea fără respectarea unor principii și valori, e nulă, la fel și cea care se bazează pe valori comerciale.

O carte bună de motivare și dezvoltare personală e cea care trezește vigoarea minții, indiferent de vârstă. Prin vigoarea minții mă refer la înțelepciune, ambiție, introspecție, conștientizare, perceperea și trăirea prezentului. Dezvoltarea nu e imposibilă, pentru că ea vine din interiorul tău ca urmare a unei treziri și a unei dorințe, însă ea cere muncă.

Mulți se simt motivați doar cât timp citesc o carte de motivare, semn că ei răspund unui stimul. Dar ce faci după ce stimulul dispare? Fiecare proces de dezvoltare e unic. Trebuie să-ți găsești propriul combustibil. Dacă crezi că pentru tine invidia reprezintă combustibilul, nu respecți principiile universale. Invidia e un concept inventat de oameni. El nu există în natură. Apa nu invidiază focul. Se respectă reciproc. Mulți văd dezvoltarea ca pe ceva ce te duce către o stare de măreție exterioară. Ei bine, dacă nu ești măreț pe interior tot ceea ce creezi e doar o aparentă măreție exterioară și nici măcar aia, pentru că acest tip de măreție îți va provoca suferință atunci când crezi că altul e mai măreț decât tine.

Dezvoltarea nu presupune doar succes, profit sau să fii în fruntea tuturor. Sunt persoane care se regăsesc în a învăța cum să fie mai buni, să împartă cu alții, să aibă principii sau să le dezvolte.

Egoismul nu te va duce departe niciodată! Atunci când crezi că el te-a propulsat undeva, tot el îți va pune cele mai mari piedici. Oamenii de acest tip (egoiștii) nu merită respectul și prietenia nimănui! O iubire sănătoasă față de noi înșine, corespunde cu o apreciere sănătoasă din partea celor din jurul nostru. Te-ai născut și ai trăit neajutorat câțiva ani din viață, iar acum dintr-o dată consideri că oamenii nu merită respectul și aprecierea ta? Este o onoare și un privilegiu să ai prieteni și să fii iubit. Există loc sub soare pentru toată lumea așa cum există fericire din belșug pentru toți. Fiecare merităm să fim fericiți și oricare dintre noi are ceva bun de oferit lumii. Avem resurse nebănuite chiar în noi înșine. Un om nu devine mai puternic dacă îl sărăcește pe altul! Dezvoltarea ta nu înseamnă decăderea altuia!

Doar împreună putem să ne construim societatea care să ne încânte.

Curajul de a gândi și de a face bine îi sperie pe mulți.

Pentru unii competiția poate fi un stimul. Pe alții ea îi poate îndemna să recurgă la subterfugii periculoase sau neetice, doar pentru a câștiga concursul. Vrei sa fii cel mai bun în comparație cu ce și pentru cine? Dus la extrem, ești cel mai tare până rămâi ultimul pe pământ? Ființa umană este o parte a unei societăți din acest univers prin și pentru care trăiește. A nu înțelege acest simplu fapt, presupune a nu înțelege de ce exiști. Persoanele care se dezvoltă descoperă și înțeleg otrava invidiei, lașității, hoției, ipocriziei și egoismului.

Nu trebuie să fii cel mai bun, ci să fii fericit și să creezi ceva bun. Cărțile de motivare trebuie să fie despre tine, nu despre autor, fie că el e slab și a devenit puternic sau el e deja un exemplu. Recunosc totuși că există persoane care simt nevoia să citească pe cineva care a trecut peste obstacole și a reușit în viață, astfel spiritul și energia acestuia pot să fie un punct de plecare. Alteori pare chiar frustrant să citești pe cineva care vrea să arate că le știe el pe toate.

Uneori o schimbare de perspectivă e tot ce avem nevoie.

Drumul unic. Nimeni nu îți cunoaște obiectivele mai bine decât tine! Nebunia multora constă în faptul că ei încearcă să înțeleagă lumea înainte de a se înțelege pe ei înșiși. Mulți caută puterea în afara lor fără a cunoaște simplul fapt că, ceea ce te motivează pe tine, nu o face și pe altul. După ce am trecut de procesul de conștientizare începe o muncă cu noi înșine și uneori se cere un mentor bun. E prea mult de scris aici despre cum ar trebui să fie un mentor (cel puțin în viziunea mea), dar e cert faptul că, drumul în viață îți este propriu și cu siguranță după un timp, e musai să-l parcurgi singur, să te delimitezi, să fii tu unicul, acel individ desăvârșit, fericit - un exemplu pentru cei din jur.

Până la urmă scopul final e să fim fericiți! Plăcerea nu e a lucrurilor, ci a minții! Fericirea e mai mult un proces decât o stare. Pentru asta e nevoie uneori să ieși din zona de confort și făcând asta, trebuie să descoperi cum e să îți placă să o faci. Am învățat să învățăm greșit unele lucruri și asta ne sperie.

Cred ca scopul e să fim fericiți devenind o persoană mai bună și lăsând ceva în urmă.

Cu toate acestea, nu există perfecțiune. Poate că niciodată nu o să fim cea mai bună versiune a noastră. Tindem doar către ea și asta e perfect normal și natural.

Am văzut că nu poți să te pui cu mintea omului care inventează scuze doar ca să nu facă ceva cu viața sa. E foarte greu, pentru că are ambiție, doar că de multe ori o canalizează greșit.

Alții renunță repede din cauza că nu au antrenament și obosesc fără a înțelege de ce.

Mi-aș dori ca lumea să înțeleagă mai bine valoarea unei vieți.

Dezvoltarea personală te transformă dintr-un individ într-un OM.