Curiozitatea... leacul pentru lumea în care trăim
Oare ce anume ne împiedică să trăim, să iubim, să ne bucuram de viață și să evoluăm? Cred că răspunsul la aceste întrebări este frica. Da, frica pe care o trăim, o hrănim și o anticipăm mai repede decât orice alt lucru. Frica că nu valorăm ceva și că nu suntem buni de nimic. Am avut și uneori încă mai am și eu acest sentiment al fricii, căruia i-am dat de cele mai multe ori o importanță nemeritată. Ca să nu mai zic că frica și grijile slăbesc sistemul imunitar...
Trăim prea mult timp cu ,,dacă nu merge?" în loc de ,,oare cum ar fi dacă"?
Frica, ca și concept, ,,rezolvă" multe probleme, din cauza ei:
- asuprim pe alții,
- considerăm că trebuie să plătim din greu pentru orice greșeală,
- nu evoluăm,
- alegem să suferim.
Frica duce la frustrare și la dezvoltarea unei imaginații negativiste și limitative.
Dacă uneori puneam pe seama norocului lucrurile bune care mi se întâmplau în viață, acum știu cu siguranță că încrederea, înțelepciunea și fericirea au ținut și țin de propria decizie de a fi curios!
Atunci când am descoperit că pot lua decizia de a fi curios, perspectivele au început să se modifice și să se lărgească.
Mai apoi, am început să-mi pun întrebări, dacă religia în care m-am născut e doar un mijloc de a ține oamenii într-o stare de semi-prostie, obediență și credința în ceva denaturat, doar pentru a putea fi niște sclavi mai eficienți și a servi unor scopuri meschine? Totodată ne mai putem întreba și dacă rolul ori sensul nostru în această lume presupune mult mai mult decât am fost învățați de către un sistem total depășit și care poate indirect și inconștient ne taie aripile atunci când vrem să ne dezvoltăm individualitatea și frumusețea sufletului? De câte ori nu am fost catalogați ca fiind proști doar pentru că la școală nu eram buni la o materie, fără ca profesorii să se intereseze și să le pese că excelăm în alte domenii?
Tot de-a lungul vieții am observat că oamenii nu sunt la fel, unii pur și simplu nu vor să fie curioși, trăiesc atât de mult cu frica în ei, încât asta e starea lor naturală, apoi ca și o ironie, le este frică să încerce să nu le mai fie.
Atunci când ne deschidem mintea și sufletul spre curiozitate și explorare, putem discerne mult mai bine ceea ce ne face bine nouă și celor din jur.
Curiozitatea despre care vorbesc, sunt de părere că trebuie să se facă pe două planuri: spre interiorul propriei ființe și spre lumea care ne înconjoară, doar astfel putem să ne formăm și să trăim o viață împlinită, provocatoare și plină de lucruri faine, cu propriul eu cât și cu tot ce există în jurul nostru. Doar așa cred că se pot cultiva toate principiile universale care înalță gândirea, mintea și sufletul uman. Până și sufletul are nevoie de această hrană!
Curiozitatea depășește limitele materiei și oferă energia și înțelepciunea adecvată unui trai frumos.
Citind despre creierul și ADN-ul nostru, am rămas uimit de uimitoarele lor capacități. Doar un inginer foarte curios a putut să gândească și să născocească așa ceva precum genele noastre!
Curiozitatea depășește barierele limitative impuse de gândirea îngustă, religie, națiune, rasă...
Dacă discuți ceva cu un om înțelept și inteligent, acesta nu se va supăra că ai idei diferite, ci dimpotrivă, va gândi că probabil dacă tu vii cu o abordare și el cu o alta, amândoi ați avea de câștigat.
Aminteam mai sus de religie. Păi cum să evoluezi tu ca și om, dacă de mic ți se bagă în cap ideea (a se citi frica) că dacă nu faci ce spune popa, nu ești demn de iubirea aproapelui, vei suferi în viața de apoi sau mai știu eu ce alte minciuni. Nu mai ai nicio tragere de inima să-ți dorești mai mult de la tine, de la viață, de la univers, să te dezvolți și să dai înapoi lumii un caracter frumos, curios, plin de idei interesante când de mic ți se spune într-una că te-ai născut din păcat și că ești un nimeni?
Nu vi se pare că majoritatea popilor sunt niște oameni frustrați care se tem până și de femei, atât de mult încât i-au interzis acesteia să intre în altarul bisericii? Doar un om fricos devine violent și încearcă să domine!
Religia a mers prea mult în direcția fricii și a pedepsei, în loc să abordeze calea cunoașterii și a curiozității. Câți nu aleg religia doar din teamă și repetă într-una dogmele, fără ca măcar să-și pună întrebarea: măi, o fi bine, e adevărat ce mă învață ăștia? (deși religia în sine acoperă niște dorințe psihologice de bază, și de bine de rău învață totuși niște principii, consider că e total depășită și ar trebui să-și revizuiască atitudinea și obiectivele). Unde mai e harul de care vorbește biserica, dacă tu ca și popă vi la mine și-mi ceri bani? Acești popi sfințesc ceva, așa cum sfințesc eu fiecare sticlă de bere.
Cred că există un creator, care în inteligența, curiozitatea și înțelepciunea sa, ne-a dăruit și nouă această comoară, și anume curiozitatea! Aceasta poate fi înțeleasă cel mai bine privind un copil mic, curios și creativ, care încă nu a învățat gândirea limitativă a unor adulți.
Curiozitatea de a căuta sensul în viața ne va schimba mult perspectivele!
Curiozitatea de a căuta sensul sărutului ne face să sărutam mai mult!
Curiozitatea de a căuta sensul dragostei ne face să iubim mai mult!
Crezi că s-a descoperit tot ce era de descoperit?
Acordă-ți libertatea, privilegiul și luxul de a te întreba ,,de ce?", ori ,,cum?".
Tiparele își au beneficiul lor, însă acordă-ți puterea de a fi curios și unic prin prezența și energia ta!
Curiozitatea va naște curajul, care va învinge frica!
Dar a fi curios și curajos fără a fi totodată și responsabil nu va înseamna nimic!
Apropo,
ca să nu creez confuzii și
să fiu cât mai bine înțeles: a fi curios și curajos nu înseamnă
să mergi să te lupți cu ursul în pădure, sau să sari de pe o
clădire să vezi dacă poți învinge gravitația. :)
În peisajul frumos al primăverii, atunci când privim un copac înflorit, nu spunem: vai, uite creanga aceea e mai scurtă sau mai urâtă decât cea de lângă ea! Privim frumusețea, măreția, armonia copacului ca un întreg! Să lăsăm orice grijă deoparte, să renunțăm la a mai căuta perfecțiunea, să nu ne mai hrănim frica cu deznădejde, ci să ne întrebăm: ce pot eu oferi frumos lumii? Această simplă întrebare ne va face să căutăm înăuntrul nostru, și să nu ne lăsăm până când găsim ceva!
Sunt sigur că întrebarea ,,oare cum ar fi dacă?" a creat mai multe soluții decât ,,mi-e frică, nu pot"
Alegem să ne trăim fricile sau visele?
Lungile nopți de vară sunt aproape. Să-i dăm universului cele mai faine și mai interesante povești de iubire! Mi-e dor de săruturile pline de speranță și pasiune sub cerul înstelat pe iarba răcoroasă, în acordul greierilor cei veșnic petrecăreți, cu luna martor și complice tăcut la atâtea vise transformate în realitate!
Doar cu o minte deschisă, liberă, putem să iubim, să trăim și să evoluam pe toate planurile!
Ce fain e atunci când în fiecare zi ne trezim, și ne spunem: pam pam, o nouă oportunitate de a descoperi viața!
Cum ar fi dacă am privi pe fiecare om din jurul nostru în sensul: ia uite, o altă ființă interesantă, ia să vedem, oare cum am putea profita și unul și altul de cunoștințele, visele ori întrebările noastre puse la comun?
Mintea umană e cea mai tare în a căuta sensuri și acolo unde ele poate nu există. Un sens profund este iertarea!
Aș vrea să împărtășesc cu voi o teorie proprie legată de sensul vieții: cred cu tărie că universul iubește mult curajoșii, și mai cred că poate chiar asta vrea universul de la noi: să căutăm sensuri. Poate chiar aceasta este esența vieții și a universului, să creeze sensuri. Cu fiecare sens pe care îl căutăm sau îl dăm unor evenimente, noi poate dezvoltăm universul! Acesta se hrănește și ne hrănește cu sensurile pe care le dăm noi vieții!
Înțelegeți sensul pe care îl dau eu sensului de a avea un sens?
Omul, o ființă în căutarea sensului. Platon
Avem destulă curiozitate să căutăm înăuntrul nostru să vedem din ce suntem făcuți și de ce suntem în stare? Avem curiozitatea de a ne dezvolta propriul curaj și propriul sens în viață?
Ca să termin articolul într-un mod mai plastic, văd universul fiind precum o femeie, vast, profund, dătător de viață, plin de aventuri și de lucruri de care nici el nu e conștient, însă plin de ambiția de evoluție care arde totodată și de dorința de a fi cercetat! Poate fi primejdios sau poate fi cel mai fain loc în care să trăiești și să te dezvolți, depinde doar de ceea ce cauți!
Universul iubește curajul și curiozitatea! Fii curajos și responsabil!