Ipocrizie

    Poate caracterul acestui articol este puțin diferit față de altele, însă simțeam că trebuia scris. Noi, ca români, dacă sunt campioni la ceva în lume, cu siguranță la capitolul ipocrizie suntem poate pe primul loc. Partea cea mai proastă e că această ipocrizie, de cele mai multe ori duce sau chiar se identifică cu prostia. Rândurile care urmează sunt poate un semnal de alarmă pentru societatea din țara noastră, în care unele lucruri devin tare ciudate.

Avem organe de ordine care amendează bunicuțe ce vând pătrunjel la colț de stradă, însă nu-i amendează pe cei care aruncă gunoi pe jos.

Există oameni care se declară vegani și sunt împotriva celor care mănâncă carne, dar sunt crescători de pisici, pe care ia ghicici cu ce le hrănesc?

Unii își cumpără cele mai scumpe telefoane (în rate), doar pentru a le arăta altora ce bogați sunt ei.

Ne îmbrăcăm cu cele mai scumpe haine doar pentru a ne masca insecuritatea.

Scoatem în evidență greșelile altora pentru a le masca pe ale noastre. Punem atât de mult preț pe imagine, încât a încerca să fii original și un caracter integru devine o ciudățenie.

Avem popi care promovează postul, însă ei sunt grași în penultimul hal, se îmbuibează cu mâncare dar promovează cu totul altceva. Se întâlnesc mai ales pe la sate, situații unde unii oameni deabia au cu ce trăi de pe o zi pe alta, dar fac pomeni, în care-l cinstesc pe popă, ca no, îi povestește lumea dacă nu.

Nu dăm banii pe o carte, nu ajutăm un orfan, dar la biserică suntem primii care donăm, în speranța că îl mituim pe așa-zis-ul dumnezeu.

Nu spălăm duminica cu mașina de spălat că no, e păcat, dar cu toate astea înșelăm sau mințim. De când e un păcat să faci curățenie? De ce a-ți spăla trupul sau vasele este în regulă, dar a spăla hainele duminica este un păcat? Ce ne costă să căutăm răspunsuri în noi înșine: măi, oare e bine ce fac, sau doar urmez ideile ciudate ale altora? Căutându-ne prin introspecție și fiind în echilibru cu sinele interior, am găsi soluții și stări de împlinire. Dacă nu cunoaștem un lucru, asta nu înseamnă că acesta nu există.

La finalul articolului, am atașat un link cu un filmuleț care descrie diferența dintre unii oameni și maimuțe. Chiar dacă acțiunea nu se petrece la noi, sunt sigur că veți găsi asemănări cu ceea ce se întâmplă pe meleagurile noastre atunci când sunt reduceri la tigăi, hârtie igienică...

Lăsăm bacșiș zeci de lei la un restaurant pentru o masă care costă mult mai mult decât face, însă ne târguim pentru 1-2 lei la piață cu un țăran care muncește toată ziua.

Înțeleg comerțul, însă cum naiba de importăm în cantități uriașe sare, făină, mere, ceapă și tot felul de fructe și legume care nici măcar nu se compară la gust cu cele autohtone?

Suntem interesați de emisiuni sau știri doar dacă conțin cuvinte ca: șoc, scandal, rămâi prost, rămâi interzis, n-o să-ți vină să crezi!... Apropo unele știri sunt parcă scrise de analfabeți.

Și că tot suntem la capitolul cuvinte, cel puțin în București o să auzi/vezi scris expresii de genul: dupăjos, dupâ internet, âți place, decâteu am făcut...

Ne cumpărăm mașini cu motoare mari sau suv-uri, doar ca să mergem până la mall.

Fiecare persoană aruncă pe an, kilograme de mâncare, însă nu hrănim animale care mor de foame sau oameni care chiar au nevoie de ajutor. Nu încurajez cerșetoria, însă unii sunt chiar loviți de soartă și au nevoie de un sprijin. Trezirea la conștiință se poate realiza la oricine, de asta unii au nevoie de un imbold. Nu putem trăi singuratici, ne dezvoltăm datorită altor oameni până ajungem în momentul în care putem lua singuri decizii.

Le dăm copiilor bani să mănânce la fast food sau să-și cumpere ce vor și numim asta educație.

Ni se pare anormal dacă un funcționar public chiar lucrează sau vorbește frumos cu noi.

Tot așa, ni se pare anormal ca pensionarii noștri să-ți poată permite cel puțin o vacanță pe an.

Este tot mai greu să găsești un meseriaș, majoritatea au plecat din țară, și mulți dintre cei rămași te iau cu fraza: ,,vai, dar cine ți-a lucrat înainte, că a făcut o treabă foarte proastă!". Începem să ducem lipsă de adevărați specialiști, toată lumea se pricepe la tot și la nimic. Nici măcar școala nu merge în direcția bună. Aici nu te învață nimeni cum să înveți, ci de cele mai multe ori doar îți arată că ești prost. Am auzit cazuri cum unii profesori nu dau nota zece, argumentând că zece-le e doar pentru profesor. Păi ce sădești tu în mintea necoaptă și inocentă a unui copil dacă îl manipulezi și îl condiționezi că nu e bun de nimic? Oare dacă la o materie un elev are note mai mici, asta face din el un prost?

Contrazicem doar de dragul de a contrazice. Uităm faptul că în viață necesită curaj și înțelepciune să admitem că am greșit. De ce ajungem să nu vorbim cu cei dragi doar pentru că au alte păreri?

Spunem te iubesc cu ușurința cu care spunem te urăsc!

Se pune preț pe funcție mai mult decât pe atribuții.

Plătim rovinieta pentru drumuri inexistente sau pline de gropi.

Se cinstesc și se apreciază asupritorii. Poate cei care fac asta au speranța că poate ei le vor lua locul și astfel vor putea asupri și ei pe cineva. Un sclav căruia i se dă puțină putere, ce va face? Va sclavagi pe alții! Va da cu biciul, pentru că ăsta e singurul lucru pe care l-a învățat. Un om fricos, mereu va acționa haotic.

Aud expresia ,,a furat dar a făcut și bine". Serios? Păi unde tragem linia între furt și onestitate?

Există atâtea ego-uri slabe care atunci când li se atrage atenția că au greșit, devin violenți, combativi și atacă. Dacă claxonezi pe cineva în trafic ca să-l faci atent pentru a nu comite un accident, el ia foc: cum ai îndrăznit tu să-i spui lui ceva?

Toți sunt boși, șefi, șerifi...

Se taie păduri și apoi se fac rugăciuni ori plânsete de milă: de ce ne pedepsește dumnezeu că ne dă ploi și inundații?

Strada devine coș de gunoi, asfaltul scrumieră, și apoi ne întrebăm de ce este murdărie pe străzi?

Nu suntem în stare nici măcar în fața locuinței unde trăim să ne facem curățenie.

Ni se pare wow când un primar chiar face ceea ce ar trebui să facă.

Închidem ochii și devenim indiferenți la suferința altuia și ne mirăm că nimeni nu ne ajută.

Nu mai există mândria autentică. Nu e nici măcar competiție, că acolo există fair-play, inovație, respect pentru participant. Aici e care pe care, o luptă a ego-urilor care ne macină din interior.

Ne este frică și să mai visăm la ceva frumos. Ne dorim o schimbare, dar să plece de la alții, ei să ia inițiativa, noi doar să privim, să judecăm și să ne umplem burțile.

Copii noștri sunt prinți și prințese, sunt cei mai deștepți, cei mai frumoși, nu trebuie să muncească pentru nimic, sunt făcuți să fie șefi, și nu care cumva să ne atragă cineva atenția că nu știm să îi educăm. Cum îndrăznește cineva să ne spună că ar fi bine să ne schimbăm atitudinea? Toate acestea sunt un amestec ciudat de ego foarte mare, ambiție puțină, iar încredere de sine și mai puțină. Rezultatul: frustrări peste frustrări, minciuni și mârșăvii.

Nu ne respectăm între noi, și ne mai mirăm de ce nu o fac nici străinii. Românii ajung să fie slugile altor popoare doar pentru că au naționalitatea de români. Ne punem bețe în roate și suntem invidioși atunci când cineva reușește să se ridice, și invidia e cu atât mai mare cu cât vedem un om care e bun, muncește pentru a realiza ceva măreț, deoarece căutăm mereu doar eschivări, scuze, șmecherii, și chiar le-am dat un nume acestor fapte mârșave: românisme. Vi se pare sănătos?

Doar un caracter slab și fricos va crede că nu este loc pentru toată lumea sub soare, un om puternic nu are nimic de dovedit. În viață poți pierde doar ceea ce nu ai!

Am întâlnit oameni cu aptitudini, însă din cauza mediului, ori a sistemului de credințe format, își pun în slujba răului aceste abilități. Nu înțeleg de unde atâta ură și răutate. Lucrurile ar trebui să fie faine și ușoare, însă ajungem să ne războim între noi din nimic. Uneori doar pentru că altul are o altă variantă. Am fost atacat de multe ori pentru că nu sunt de acord cu religia. Păi cum să fiu? Dacă un om are nevoie de religie ca să fie bun, curios, înțelept... înseamnă că este o problemă. De ce oamenii care au probleme, depresii sau mai știu eu ce, nu merg să viziteze lumea, să facă sport, fapte bune și să înceapă să mediteze? Religia te oprește din a începe să pui întrebări, să cauți, să evoluezi.

Te simți viu atunci când ești conștient, în rest ești doar un sclav al job-ului, sau al titulaturii pe care o ai.

Oare un om care face rău, ar trebui să aibe aceleași drepturi ca și un animal sau precum un alt om?

Cum se poate să fie atâția asistați sociali pe care să-i cumperi cu o găleată?

Am citit la un moment dat o frază tare faină, în sensul că descrie oarecum o parte din realitatea cruntă din țară: ,,șoarecii mor în capcane pentru că nu înțeleg de ce cașcavalul e gratis". Este un mare adevăr aici, pentru că un stomac plin, nu garantează o viață fericită!

Într-o țară normală, acest articol nici nu ar fi trebuit să fie scris.

Aș vrea să închei acest articol într-o notă optimistă, pentru că am întâlnit și oameni culți, inteligenți, muncitori, înțelepți și optimiști. Sunt și eu optimist, pentru că nu cei care au comis atrocități de-a lungul istoriei au definit umanitatea, ci mereu acei oameni care luptă prin prisma principiilor și valorilor. De fiecare dintre noi depinde să ne trezim și să conștientizăm situațiile din viața de zi cu zi, să facem diferența dintre automatisme și ceea ce ne dorim cu adevărat.

Acum câteva zile am văzut discursul unui actor care spunea că atunci când arde sufrageria, nu spui că o cameră arde, ci spui că arde casa!

La o scară mai mare nu există eu și tu, existăm noi, cu toții!

Link-ul de care vă spuneam mai sus:

https://www.facebook.com/100008404028241/videos/2234519256838187/