De ce ești singur...

Ajungi acasă după o zi de muncă istovitoare: ceafa te doare, umerii sunt lăsați, mușchii încordați, camera e goală, patul e rece, însă câte un roman nou e din când în când prezent pe noptieră, pentru că te face uneori să mai ieși din această realitate. De multe ori chiar reușește să te facă să visezi și trăiești clipe îmbinate cu puțin curaj, sentimente ciudate și emoții pe care nu le înțelegi pe deplin, toate acestea alături de personajul tău preferat. Încă speri... îți faci și o listă în care pui caracteristicile persoanei pe care o vrei în viața ta. Te miști prin cameră, aprinzi televizorul, te îndopi cu mâncare și ceva dulce, îți propui ca de luna viitoare să mergi la sală, să schimbi ceva pentru că simți că parcă prea nu se mai potrivesc lucrurile, dar ai devenit așa de bun în obișnuința ta încât, aproape că ți-e frică să mai trăiești cu adevărat și să încerci să schimbi ceva. Orele trec și uneori nici somnul nu te ia, dar te forțezi să adormi deoarece știi că te așteaptă o nouă zi grea la serviciu. Totul e o rutină și ajunge să îți placă, pentru că e rutina ta! Sunt momente când dormi în weekend mai bine de jumătate de zi și îți spui ca e normal, doar meriți atâta somn pentru că muncești... însă ceea ce nu vrei să accepți e că o faci fără un scop, fără a fi cu adevărat împlinit și fericit. Apoi, chiar dacă ai fi, în puținele momente de peste săptămână, oricum nu ai cu cine să împarți clipele de fericire. Ajungi să spui că oricum dragostea nu e pentru tine, că este o întâmplare și doar cei norocoși au parte de ea, așa că nici nu mai merită să te chinui. Dacă ești femeie spui: toți bărbații sunt porci iar dacă ești bărbat: toate femeile sunt curve, și așa ego-ul tău rămâne intact.

Oare asta e viața la care visai atunci când erai adolescent și când prima dată începeai să simți fiorii și emoțiile din stomac dacă cineva de sex opus îți plăcea?

Acestea să fie oare comportamentul și atitudinea adecvate prin care sperăm să atragem pe cineva de calitate în viața noastră?

Să nu mă înțelegeți greșit, a alege să trăiești singur toată viața sau a fi singur o perioadă de timp nu este o tragedie și nu este un capăt de țară. Sincer, decât cu o persoană nepotrivită, mai bine singur. Problema apare atunci când începi să te minți singur că nu ai nevoie de nimeni, că nu meriți pe nimeni, că nu există cineva care să te placă sau și mai rău, atunci când condamni pe toată lumea din jur și o privești cu aversiune. Nu faptul că ești singur e în sine o problemă, ci interpretarea ta la acest fapt. Însă, uneori ne obișnuim cu singurătatea și orice persoană pare că atentează la ceea ce considerăm familiar - în cazul de față, rutina noastră, în care suntem doar noi cu noi înșine, și apoi ne plângem singuri de milă că ne simțim neînțeleși.

Analizându-mă pe mine, pe cei singuri, pe cei care sunt într-o relație dar sunt nefericiți ori analizându-i pe cei care sunt într-o relație și sunt foarte fericiți am ajuns la concluzia că există câteva puncte esențiale care trebuie conștientizate, astfel încât să înțelegem de ce suntem singuri și să prevenim a intra într-o relație care se va termina rapid/prost.

Știu ca nu este ușor, nu ai pe nimeni și mai vin și eu și zic că e tot din cauza ta - imediat se naște un sentiment negativ, asta e prima percepție/reacție a multora. Dar, percepția se poate schimba. Când începi să te antrenezi la sală, la început nu poți face anumite exerciții, dar asta nu înseamnă că ești vinovat cu ceva, ci doar că nu ești antrenat!

Conștientizarea, cunoașterea și înțelegerea unor lucruri pot fi transformate în fericire! Cred cu tărie asta!

Poate ghidul gândit de mine nu se aplică în toate cazurile, pentru că fiecare om este o ființa unică, însă cu toate acestea, câteodată ne lovim cu toții de probleme comune. Atâta timp cât mintea este lucidă, oricine poate avea pe cineva.

Mă avânt să afirm că cele prezentate mai jos acoperă peste 90 % din motivele pentru care, fie oamenii sunt încă singuri în viață, fie le este greu să-și găsească pe cineva sau chiar dacă au găsit, relația se termină foarte rapid. Enumerarea acestor motive nu are nicio legătura cu prioritatea.

În dragoste cât și în viață, curajul este necesar, astfel încât, uneori pur și simplu avem nevoie de cineva sau ceva nou, care să nu se potrivească așteptărilor noastre. Dacă nu evoluăm, murim fizic, psihic și spiritual. Chiar și defectele fizice nu ar trebui să fie un impediment în a ne găsi o persoană faină, atâta timp cât noi avem atitudinea și abordarea potrivită!

Eu nu pot schimba lumea, însă îmi doresc ca eu însumi să evoluez și totodată să contribui la procesul celor care își doresc să evolueze. Și eu învăț de la alții și consider că e datoria mea morală, cât și plăcerea, să prezint și altora gândurile mele sau ceea ce descopăr.

Fără dragoste, pot apărea atât probleme fizice cât și de personalitate!

Așadar, iată 10 motive:

1. Nu merităm dragostea celorlalți. Aceasta este o credință învățată în urma unor experiențe neplăcute, și ea ne sabotează prezentul pentru că ducem suferințele din trecut în viitor. Atunci când suntem copii și vedem că părinții noștri se ceartă într-una, ei fiind centrul universului nostru, ajungem să credem că noi suntem cauza certurilor, și pe măsură ce înaintăm în vârstă, ne formăm falsa opinie că nu merităm dragostea nimănui, ceea ce este total greșit, pentru că probleme părinților nu trebuie să ne definească viitorul! Tot aici intervin și falsele și dureroasele afirmații care ne sunt adresate când suntem mici, cum că nu suntem buni de nimic! E trist cum niște cuvinte nedrepte ajung să hotărască destine!

O persoană cu stimă de sine este curioasă [...] oamenii egocentriști sunt prea puțin interesați să afle lucruri de la și despre alții. Îngâmfarea și aroganța limitează dorința oamenilor de a ieși din propria lume și de a descoperi ceva nou sau vechi, despre alții. Bill McGrane

Mă întreb, oare cum am putea să recunoaștem iubirea la alții, dacă noi înșine nu ne iubim?

Cine spune că nu merităm dragoste și fericire? Cine are acest drept? Dacă nouă nu ne place de noi înșine dintr-un anumit motiv, înseamnă că și alții nu ne plac din același motiv?

2. Nu există nimeni suficient de bun pentru noi. Acesta poate să fie un mecanism de apărare în care fie ne apărăm de noi înșine, fie de cei din jur prin cele două motive de mai jos. Se spune că cei din jur sunt oglinda noastră și ce nu ne place la noi vedem în ei. Cred că această credință se naște din două motive:

-nu iertăm pe cei care ne-au rănit, ori

-dragostea înseamnă a oferi, iar noi nu putem să oferim ceva ce nu cunoaștem sau nu avem. În general, iubim ceea ce apreciem la propria persoană, însă cel mai înțelept este să admitem că fiecare persoană este diferită și fiecare are ceva frumos de oferit. Nu suntem atotsuficienți!

3. Partenerul trebuie să ne rezolve problemele. Nu este sănătos, moral și benefic să dorim pe cineva doar ca să ne rezolve nouă frustrările. Nimeni nu ne poate face fericiți și nimeni nu ar trebui să poarte această povară. O să înțelegeți imediat la ce anume mă refer.

Disperarea: am nevoie de x ca să fiu fericit! Ca să nu mai vorbim de gelozie...

,,am nevoie de tine" - și ,,nu pot trăi fără tine" dar asta nu este dragoste, este dorință. Nu poți să ai nevoie disperată de o persoană și să o iubești, în același timp. Iar dacă, efectiv, nu poți trăi făra cineva, ești o persoană fără speranță! Și cine și-ar dori așa ceva? Andrew Matthews

Orice relație funcțională presupune muncă din partea amândurora. Cei egoiști sau leneși ajung repede să înțeleagă că trebuie să schimbe ceva în atitudinea lor. Intrăm într-o relație (sănătoasă) ca să oferim și pentru a evolua.

,,Dacă îți imaginezi că într-o relație de cuplu intri ca să iei de la partener, vei suferi atunci când te aștepți să primești și nu ți se dă." Pera Novacovici

Există oameni depresivi de exemplu. Aceștia ar trebui să-și rezolve această problemă, nu să pună pe spinarea partenerului nefericirea sa. (Ca și o paranteză, eu nu am văzut oameni care să facă mișcare și care să fie depresivi, însă cei depresivi nu au chef să facă mișcare ).

E normal ca partenerii de cuplu să se ajute reciproc, să se susțină și să se provoace, însă dacă nu ai o pasiune, un țel în viață, o vocație descoperită, nu știi ce te face fericit, de ce să pui întreaga responsabilitate pe umerii partenerului? Iar mai apoi dacă nu îți convine, să-i reproșezi că nu te înțelege și nu e bun de nimic?

Probleme și certuri cu siguranța vor apărea într-o relație, important este faptul cum vom reacționa atât noi cât și partenerul la acestea.

4. Căutăm persoana ideală îndoctrinați fiind de părinti, societate, media. Aici nu pot să fiu altfel decât foarte direct: dacă faci ce zice societatea, te absolvi pe tine de orice vină sau responsabilitate, dar să fie clar faptul că asta înseamnă că trăiești o viață impusă de către alții! E trist că mulți doar așa trăiesc și nu au propriile păreri, ba mai mult, sunt sclavii unei societăți sau familii care indirect spune: te iubim doar dacă faci asta! În acest caz nu mai știi ce e iubirea și nu mai ai nicio identitate.

Scriind aceste rânduri, realizez că nu trebuie să ne supărăm pe alții, pentru că de cele mai multe ori, ei chiar sunt victime ale societății.

Falsurile sunt apreciate în societate[...]cum să te cunoști dacă nu te accepți? Osho

În viață vom atrage persoanele cu care rezonăm. Societatea se schimbă, mentalitățile la fel. Dacă rămânem sclavul lor, cu siguranță vom rămâne singuri!

5. Așteptăm persoana ideală să ne găsească. Dacă stam închiși în colivia noastră unde avem iluzia confortului de a nu suferi și de a nu risca să facem alegeri și acțiuni, ce lucru bun poate să ni se întâmple?

Dragostea e clar pentru cei curajoși! Stând în casă, pierzând timpul și viața aiurea, fără a avea grijă de corpul, sănătatea și mintea noastră, fără a avea un scop și pasiuni în viață, cum am putea găsi pe cineva fain?

De câte ori a venit cineva să vă bată la ușă și să spună: am auzit că sunteți o persoană tare faină, așa că uite, aleg să mă îndrăgostesc de dumneavoastră, de fapt putem trece direct la căsătorie!?

Uneori, trebuie să mai sărutam și multe broaște până dăm de prințul/prințesa dorit/ă! Mai are rost să zic că nu există nimic ideal?

Bineînțeles e musai sa adaug aici și timiditatea, ori chiar preconcepția că persoană cealaltă trebuie să facă primul pas. Dacă îți place de cineva, spune-i sau arată-i, viața e scurtă! Dacă te respinge. nu o lua personal, mergi mai departe!

6. Acceptăm orice numai persoană de sex opus să fie. Atunci când nu avem încredere în noi înșine, nu știm ce ne dorim, ne lăsăm pradă emoțiilor de moment și apoi ajungem să suferim. Un lucru ar trebui să ne fie foarte clar, și anume că simpla chimie nu este dragoste! Nici urletul hormonilor nu trebuie să-l asociem cu dragostea.

O relație adevărată (din perspectiva mea) se bazează pe încredere, pe interese comune, acceptare dar și provocare, completare. Fiecare scoate ce e mai bun din celălalt fără reproșuri și fără rușine! E cel mai frumos atunci când găsești pe cineva alături de care simți că poți să fi tu însuți/însăți.

Căutăm validare tot timpul și când nu o primim avem impresia că masculinitatea sau feminitatea nu ne este validată, și în momentele noastre cele mai nasoale, atunci când suntem jos de tot, ne mulțumim cu orice. Profităm de cealaltă persoană, ca mai apoi să o alungăm. Cât de benefic este?

7. Caracterul urât. Ați observat că cei cu ego-ul cât casa sunt cei mai nemulțumiți și totodată cei mai singuri?

Oricât de frumos ai părea pe dinafară (deși frumusețea este relativă pentru că e doar în ochii celui care privește) dacă ai un caracter și o atitudine neprietenoasă, lumea va dori să fie cât mai departe de tine.

Unii se vor folosi de tine iar apoi te vor alunga cât mai repede.

Dacă urmărești mereu să bârfești, să râzi de alții, nu respecți pe nimeni, nu te ții de cuvânt, cauți să te folosești de oameni, ori îți urmezi doar interesele meschine, sau dacă trăiești cu impresia că lumea este un loc rău, nu meriți nici măcar prietenia nimănui, cu atât mai mult iubirea cuiva.

Am fost poate dur în exprimarea de mai sus, însă cred că orice caracter se poate modela. Unii ajung să facă rău din frică, ori din cauza unor complexe atât de inferioritate cât și de superioritate.

În ziua de azi când există atâta informație, oameni inteligenți, trebuie doar să acceptăm că avem nevoie de ajutor și că a venit momentul să schimbăm ceva în viața noastră!

Universul evoluează, lumea la fel, iar a fi mediocru nu înseamnă că ești un neconformist!

Se știe că fericirea și împlinirea profesională depind de relația pe care o avem cu alți oameni. Din păcate, ne prefacem mereu, purtăm măști și ne pierdem în spatele lor fără a mai fi indivizi. Nu mai avem simțul integrității și al loialității nici măcar pentru propria persoană.

Uneori generalizăm crezând că toți oamenii sunt la fel, și dacă un fost partener ne-a făcut să suferim, considerăm că toți cei care au același sex ca și acesta, sunt la fel. Ba mai mult, căutăm răzbunare în loc să căutam iertare pentru a putea merge mai departe. Este o vorbă tare faină care spune: te iert nu pentru că meriți, ci pentru ca eu merit să fiu fericit. Dacă am face un mic exercițiu de imaginație și ne-am privi pe noi înșine din afară, ne-ar plăcea ce vedem? Am vrea să fim cu o persoană precum suntem noi?

,,Cei slabi nu pot să ierte. Iertarea este virtutea celor puternici". Mahatma Gandhi

,,Atunci când vrei să primești un zâmbet, îl oferi pe al tău. Atunci când dorești afecțiune, oferi afecțiune." Andrew Matthews.

,,Atunci când urăști un lucru, rămâi legat printr-un fir invizibil de acesta - așa că va rămâne probabil în viața ta." Andrew Matthews.

8. Dragostea este un mit. Există o mare diferență între a iubi și a fi îndrăgostit. Problema pe care o văd eu, e că mulți rămânem sau ne bazăm doar pe prima fază și anume ,,îndrăgosteala" aia de la început, care dispare, și după un timp ceea ce rămâne e doar caracterul omului. Ce-i drept, această îndrăgosteală este puternică ca și un drog și își are partea ei în evoluția noastră ca și ființe umane, însă, nu este înțelept să ne bazăm doar pe acești ,,fluturi din stomac", idile și trăiri ale începutului, pentru că sunt doar emoții care trec. Dragostea este cea care împlinește. Deoarece unii fac alegeri greșite, încearcă să se mintă pe ei înșiși și activând un mecanism de apărare își spun: oricum dragostea nu există! ba mai mult, nu depinde de ei înșiși să facă ceva în privința asta, ca și cum e suficient ca ei doar să existe, iar dacă dragostea poate că există, ea le va bate la ușa, lor fiindu-le frică să-și ia destinul în propriile mâini!

Fă ca alegerile tale să reflecte speranța, nu frica. Nelson Mandela

Ne place să ne hrănim cu iluzii, dar mai ales în dragoste trebuie să pășim și pe pământ, să gustăm realitatea și rațiunea! Doar că uneori gândim și cântărim prea mult, uitând că la bază suntem ființe umane care trăim, luptăm, construim pentru și din dragoste. Există o poveste care spune că un discipol l-a întrebat pe Confucius ce anume să facă pentru a fi fericit, iar Confucius îi zice: ,,ce întrebare ciudată îmi pui. Lucrul ăsta e ceva care vine de la sine. Niciun trandafir nu întreabă cum să fie trandafir".

Tot ce facem în viață este fie ca să obținem dragoste, fie pentru a compensa o lipsă de dragoste. Brian Tracy

Să nu uităm totuși de sex, pentru că atunci când energia sexuala nu este acceptată, nu se poate naște iubirea! Energia masculină rezonează și se completează cu energia feminină. Și totuși, alături de cine vrei să îmbătrânești?

Dragostea și iubirea înseamnă în primul rând dăruire. Eu nu i-aș spune necondiționată, pentru că poate fi prea mult, însă un lucru e clar: dacă doar măsuram de fiecare dată când dăruim ceva, asta nu se cheamă dragoste.

Dacă nu înțelegem un lucru, asta nu înseamnă ca nu există!

,,Nu poți să determini pe cineva să-și schimbe părerea în privința unui lucru despre care oricum nu are nicio părere". Jonathan Swift

9. Cele cinci limbaje ale iubirii. Se pare că fiecare avem un limbaj al iubirii, și pentru ca o relație să evolueze în armonie, e musai să înțelegem și să vorbim cât de des putem, limbajul iubirii al partenerului. Cartea ,,Cele cinci limbaje ale iubirii" este necesară și e musai să fie citită de către toți cei aflați într-o relație. Nu spun mai mult decât că, după ce o s-o citiți, veți înțelege de ce apar certuri, neînțelegeri sau despărțiri.

10. Karma. În urma unor discuții cu alte persoane care par a fi mai înțelepte sau a înțelege legile spirituale mai bine, se pare că suntem pe acest pământ ca să învățăm ceva ori/și ca să ne plătim niște datorii din alte vieți, în cazul în care am făcut ceva rău. Sincer vă spun, la multe nu le văd rostul și sensul. Da, poate că poți găsi un sens în orice suferință, dar de ce? Ori eu nu pot pricepe, ori uneori totul e doar o glumă proastă a universului.

Faptul că trebuie să suferi (nu mă refer aici la efortul, disciplina și curajul de a ieși din zona de confort) pentru a înțelege ceva, contravine cu ceea ce cred și aștept eu de la univers! Uneori plec capul umil, dar mereu pregătit să-i arăt sorții că la final eu am ultimul cuvânt! O fi aroganță, o fi înțelepciune, nebunie... sau poate toate trei la un loc, dar e felul meu unic de a trece prin această lume!

Până nu acceptăm că avem o problemă, fie negăm faptul că avem una, fie ne urâm pentru că o avem. Dacă ne dorim o schimbare în viața noastră, e musai să acceptăm că sunt lucruri la care în momentul de față ne înșelăm.

Sper din inimă ca toate cele descrise mai sus, să deschidă ochii, mintea și sufletul, astfel încât fiecare să-și poată găsi un partener cât mai potrivit.