Amăgirea religiei și caracterul conștient

• eu sunt divin, sunt manifestarea divinității în această lume, iubirea și înțelepciunea universului sunt prezente în mine în fiecare clipă!
  
• eu sunt iubire, și sunt tot ceea ce pot să fiu!
  
• eu merit să fiu iubit, sănătos, fericit și împlinit! Sunt iubit, sănătos, fericit și împlinit, și iubesc la rândul meu!

Cum vă simțiți făcând aceste afirmații? Rezonează cu voi? Și nu degeaba v-am rugat să folosiți de fiecare dată persoana I. Este greu să facem acest tip de afirmații? Este dificil să le trăim? Dacă raspunsul este da, vă întreb: de ce? Să fie din cauză că am fost crescuți cu anumite convingeri de genul: ne-am născut din păcat, cum pot eu să zic că sunt divin? Sau poate gândiți: este rușinossă fac aceste afirmații, nu este demn de mine pentru căspunând aceste cuvinte pun la îndoialăcredințași religia mea. Cine a spus toate astea? Dumnezeu, popii?

Înainte de a începe, aș vrea să fac o mențiune: știu că unele lucruri scrise în acest articol ar trebui dezvoltate mai mult, însă din dorința de a transmite cât mai multe idei, unele fraze pot fi considerate poate prea directe, asta în condițiile în care este cel mai lung articol de până acum.

Am mai atins aceste subiecte destul de fragile pentru unii și în alte articole și am primit comentarii, injurii ori mesaje destul de răutăcioase în care am fost făcut necredincios, ateu sau mai știu eu cum. Eu cred că există o energie iubitoare, înțeleaptă, curioasă, curajoasă, care este pretutindeni și în fiecare din noi, și căreia haideți să-i spunem pe scurt, divinitate. Acestea fiind spuse, acum, stau și mă întreb, dacă eu nu cred în nicio religie, atunci când tu vii și mă ameninți, te face pe tine un bun credincios? Asta înțeleg unii prin religie? Asta înseamnă să fii creștin? Sau de orice altă religie? Să ameninți, asuprești sau ostracizezi pe cineva care nu face ce ai învățat tu să faci și să repeți ca un papagal? Prin asta eu văd doar faptul că se transmite răutate, care ia ghiciți cine o trăiește? Oare pe cine afectează energia unui gând rău? Când urăști pe cineva, prima dată vibrația urii o resimte corpul tău! Niciodată folosind violența nu poți dovedi că ai dreptate!

Știu că o să vină și vremea când ceea ce descriu în acest articol va fi înțeles de marea majoritate. Până atunci, rândurile ce urmează, reprezintă doar o confirmare pentru unii, o dilemă ori început de îndoială pentru alții. Îndoiala este bună, înseamnă că începem să gândim, doar că degeaba știm la nivel logic, rațional, dacă nu simțim asta, iar acest lucru vi-l spune o ființă foarte rațională.

Dacă concepem divinitatea pe baza simțurilor, noi greșim, căci simțurile sunt înșelătoare, iar dacă o vedem doar prin prisma rațiunii, din nou greșim, căci ea este supusă simțurilor, ce paradox!

Diavolul. Dacă Dumnezeu este iubitor și a creat tot ceea ce există, chiar credeți că el a putut să creeze diavolul sau iadul, sau că a acceptat așa ceva? Cu ce scop? Credeți că divinitatea are egal? Dumnezeu ar putea distruge iadul? Dacă da, de ce nu o face? Există iad?

Probabil ați mai auzit-o dar e foarte tare ca să nu fie menționată, și aș vrea să vă rog să o citiți printre rânduri:

- spui că diavolul e răuși că te poate convinge să faci fapte rele? Și Dumnezeu se supărăși te trimite în iad pentru că diavolul te-a influențat să faci faptele rele? Și apoi diavolul te pedepseșteîn iad pentru că ai acționatexact cum el a dorit?

Bine, asta nu înseamnă că putem face orice rău, făra să fim pedepsiți cumva! În univers există mai multe legi, atât fizice cât și non-fizice. O lege importantă este cea a cauzei și efectului. Dacă creăm suferință în jurul nostru, să nu ne așteptăm să trăim în armonie și prosperitate!

Swedenborg spune că cei răi găsesc fericire în a face lucruri rele, iar cei buni găsesc fericire în a face lucruri bune. Iadul așadar, poate să fie pe acest pământ, sau nu, de noi depinde!

Manipulați fiind cu amăgirea unor alte lumi, uităm să mai fim noi și uităm să mai fim fericiți!

Religie. Se spune că un șarpe i-a vorbit Evei și a ademenit-o, însă șerpii nu ar avea cum să vorbească pentru că ei nu aud. Totuși, lăsând la o parte acest detaliu tehnic, dragi femei, v-ați întrebat vreodată de ce nu aveți voie în altar? De ce nu sunt femei ,,preot"?

Apoi mai e o chestiune, într-o anumită religie, preotul nu are voie să se căsătorească. Păi cât de supărat să fii pe femeie, câtde mult să o urăști,încât să nu vrei să fii cu ea? De ce? Se spune că Buddha, Iisus, nu acceptau femei ucenice. Le era frică de ele, îi intimidau? Păi cum să spui căi ubești divinitatea daca nu iubești femeia? Apoi, cum să iubești ceea ce nu cunoști? Să fie păcatfaptul că un bărbat și o femeie se doresc? În niciun caz! Când faci copii sexul e bun, dar numai atunci, în rest e rău, rușinos. Păi dacă educăm așa copii, ei ce să mai înțeleagă? O iau razna.

Religia se învârte în jurul unor reguli, iar o poruncă din cele zece spune: să nu-ți faci chip cioplit! Păi și faptul că oamenii se închină la icoane ce e? Bine, am tot auzit fraza, icoana aceea reprezintă șisimbolizează chipul și asemănarea... Pe cine păcălim?

Divinitatea iubește libertatea, iar dacă moralitatea e impusă și o trăim cu frică, nu din interior, aia nu e libertate! Smerenia nu este umilință! Dacă te simți umil, sortit păcatului, ce așteptări să ai tu de la tine și de la alții? Ce ai face tu dacă ai fi Dumnezeu? Ai sta toată ziua și ai zice rugăciuni? Divinitatea este totuna cu religia?

Dacă educăm prin frică, copilul descoperă imediat faptul că atunci când face ceva rău sau imoral, dacă nu este prins, nu există nici cine să îl pedepsească.

O religie satisface niște nevoi psihologice de bază, iar în timp, religia a fost transformată în adevăr! Religia oferă o speranță, o consolare, o amăgire... Nici nu se pune problema de gândire, ci trebui să faci ce ți se spune! Dar, odată cu dezvoltarea conștiinței, se schimbă și perspectivele. Credeți că religia și credința nu sunt influențate de nevoile umane? E atât de mult de povestit aici încât ar trebui un articol separat doar pentru asta, însă vă invit pe voi să meditați la acest aspect. Încă nu sunteți convinși că religiile dezbină oamenii de pe glob? Care este scopul să aduni o mulțime să creadă în ceva dacă te cerți cu altă mulțime care nu crede la fel ca tine?

Știm că mulți oameni nu au avut acces la cunoaștere, însă în aceste vremuri, mai greu putem găsi scuze.

De-a lungul timpului, omenirea a avut parte și de oameni deștepți, inteligenți și înțelepți, doar că ceva le-a lipsit. Aceștia au conștientizat anumite lucruri, au găsit probleme, le-au expus și atât, au lăsat pe fiecare om să-și găsească calea. Totodată au existat și oameni care se credeau înțelepți și au venit cu soluții impuse. Manipularea răului funcționează pentru că această categorie de oameni, vine cu tot felul de soluții la problemele existente, ei vin cu reguli. Bineînțeles, creezi problema și tot tu vii cu soluția! Iar nebunia multora e să aibe mereu dreptate. Există un paradox în psihicul uman, și aceștia din urmă s-au folosit de el: nu ne place să ni se spună ce să facem, însă alegem ceea ce ni se spune pentru că suntem prea leneși să gândim noi înșine! Un înțelept nu te obligă să faci ce face el, cel mult te poate ghida să îți descoperi singur calea, pentru că liderii creează lideri. Oamenii nu au nevoie doar de argumente logice!

Cred că mulți văd divinitatea, și tot ceea ce este elevat, ca pe ceva ce ei nu pot fi. Este mult mai ușor și mai la îndemână să arunci responsabilitatea religiei, bisericii sau divinității. De câte ori nu auzim expresia: așa vrea Dumnezeu! Am fost crescuți, educați, să credem că EL e doar într-un loc anume, departe de noi, dar ne judecă aspru. Dacă credem că suntem iubire și divini, ne vom comporta ca și cum chiar am fi! Pentru că putem, pentru că suntem scânteie divină, pentru că suntem mai mult decât acest trup, pentru că doar iubirea, înțelepciunea și curajul contează, pentru că toți suntem una! Daca îl căutăm pe Dumnezeu, nu o să-l găsim niciodată, să fim precum Dumnezeu! Teama și credința nu pot exista în același timp!

O remarcă foarte importantă: nu se poate spiritualitate fărărațiune! Dacă rațiunea nu ar fi importantă, divinitatea nu ar fi creat-o! În atitudinea noastră stă însăși soarta noastră, să nu uităm asta niciodată! Mai am eu multe nelămuriri legate de karma și de mersul unor lucruri, însă sunt și multe pe care chiar le simt și le trăiesc.

Eu nu cred în sfinți! Punct! Da, există oameni care și-au elevat conștiința și poate au reușit lucruri mai extraordinare, să zicem, însă religiile profită și exploatează acest lucru într-un mod negativ: ne fac să credem că noi niciodată nu o să putem să ne dezvoltăm potențialul divin, cel pe care-l avem din naștere, și atunci când instaurezi frica, e mult mai ușor să domini. Iar indiferenții, cei care nu cred în spiritualitate, energii... fac jocul religiilor. De cele mai multe ori, a te numi ateu este chiar în favoarea religiilor! Asta dacă esti minoritate. Țările nordice sunt printre cele mai puțin credincioase, însă au cea mai mică rată a infracționalității și a criminalității.

Mă tot întreb: de ce în biserică nu este la ordinea zilei veselia și râsul? Ca și cum dacă ne bucurăm de viață, tindem mai mult către plăcerile diavolului. Eu aș propune umorul ca materie școlară. Umorul de calitate, nu batjocura!

Atunci când există atâtea religii, ajungem să avem religia ta, religia mea, religia lor. Apoi eu contra tu, noi contra ei, e normal? Asta se înțelege prin creativitate și diversitate?

Am auzit o frază tare faină într-un serial: uneori e nevoie de mai multă putere ca să faci pace decâtrăzboi.

Atunci când trebuie plătit pentru botez, căsătorie, înmormântare... aia nu mai e credință, este afacere!

Totuși, sunt anumite lucruri ce țin de religie/biserică ce au un fundament în realitate. Oare nu pe asta se bazează toate religiile? Eu mai cred că există atâtea religii câte ego-uri sunt.

Așadar, anumite aspecte explicate, după părerea mea:

• Biserica în sine, ca loc de adunare - dacă într-un loc sunt mai mulți oameni cu gânduri pozitive și energii cu vibrații înalte, toate aceste sunt mărite mai mult decât exponențial.
• Rugăciunea - este de fapt un fel de meditație, o introspecție în care vorbești cu subconștientul și încerci să te conectezi la divinitatea din tine și din univers. Însă rugăciunea făcută dintr-o frecvență joasă nu ajută pe nimeni. Dacă doar ceri, o faci dintr-o perspectivă de om neputincios. Putem atrage ceea ce ne dorim simțindu-ne ca și cum am avea lucrul respectiv! The Secret, nu e chiar SF!
• Sfințirea lucrurilor - pur și simplu o purificare. Lucrurile, și noi înșine, putem atrage energii și entități de frecvențe joase, care se hrănesc cu energia și emoțiile noastre, în special cele negative. În articolul mai vechi despre credință (o sa pun un link-ul la final) am greșit puțin când întrebam de ce ,,expiră sfințirea". Nu e chestia că expiră sfințirea ori purificarea, e doar că uneori atragem energii și/sau entități de frecvențe joase care se hrănesc cu energia noastră, și spre binele tuturor, cel mai indicat este să le trimitem în lumina divină! Adică să mai facem niște curățări din când în când. De fapt, cel mai bine este să o facem cu fiecare lucru nou pe care-l aducem în căminul nostru. Aceste energii negative se hrănesc cu emoțiile noastre de frecvență joasă precum: frică, rușine, vină... Ele vor încerca să ne aducă în stadiul în care să ne simțim așa.
• Postul - sunt numeroase studii în care se demonstrează efectul pozitiv al postului asupra organismului uman, însă nu trebuie abuzat, ci făcut cu cap!
• Apa sființită - pe scurt: apa are memorie și este influențată de gândurile și de atitudinea noastră (vezi experimentele și descoperirile lui Emoto Masaru). Apa căreia îi adresezi cuvinte gen: mulțumesc, te iubesc, stă mai mult timp proaspătă. Apoi, pe suprafața argintului nu trăiesc bacterii, plus busuiocul care este antiseptic.
• Corpul e minim 70% apă. Imaginați-vă ce putere are gândul nostru asupra propriei ființe!
• Vitraliile - cică refracția luminii prin culorile lor ar influența chackrele - dar e de studiat aici.
• Spovedania - o introspecție asupra interiorului, conștientizare, dorința de evoluție.
• Har sau ,,văzător cu duhul" (tare nostimă expresia) - persoane care intră în theta.
• Moaște - efect placebo.

Știința. Dacă Dumnezeu a creat tot ceea ce există, cum poate știința, care descoperă ce a creat Dumnezeu, să fie rea? Bisericile și religiile au ținut secole de-a randul omenirea în neștiință, ba mai mult, oamenii au fost dominați de frică! Atunci când te îndoiai și începeai să gândești, de multe ori erai ars pe rug - vezi inchiziția! Ceea ce nu au înțeles popii din antichitate, e că știința merge mână în mână cu divinitatea, pentru că divinitatea este știință.

Biserica, religia, și credinta ar trebui să-și dea mâna cu știința. Cum poate fi fericit un om dacă nu este împlinit pe toate planurile? Cum poate să evolueze spiritual dacă știința îi spune categoric că doar ceea ce se vede există? Cum poate să descopere, să inoveze, dacă se bazează doar pe ceea ce există? Atât știința cât și religia e musai să evolueze! Marii inventatori ne-au arătat că se poate descoperi și ceea ce încă nu e cunoscut la un moment dat. Marii înțelepți ne-au deschis mințile în ceea ce privește evoluția și cunoașterea de sine. Văd un echilibru între spiritual și rațional, una fără cealaltă nu face sens. Dacă am fi doar spirituali, nu ne-am mai fi născut pe această planetă!

Poate nicăieri ca în artele martiale nu se vede armonia dintre ceea ce se vede și ce nu - cultivarea ki-ului și folosirea sa în tehnici!

Așa cum marile genii nu și-a bătut mintea întrebându-se oare câți or să înțeleagă ceea ce s-a descoperit ori intuit la un moment dat, ci și-au văzut pur și simplu de treaba lor în continuare, tot așa sper și eu că cei pregătiți vor înțelege ceea ce încerc să spun în acest articol. Religia a fost și este un subiect tabu, însă dacă înainte poate 1% erau pregătiți pentru provocare, eu cred că acum procentajul se apropie de 20%.

Mult timp am fost într-un semi-întuneric, acum avem acces la lumină!

Bunătatea. Ura este absența dragostei, tot așa precum frica este absența curajului. Să luăm de exemplu ura. Credeți că aceasta poate să fie învinsă tot cu ură? În nicun caz! Lincoln zicea: ,,Am învins dușmanii făcându-i prietenii mei."

Dacă două state sunt în război și ambele se roagă lui Dumnezeu să-i ajute, care va învinge? Chiar credeți că divinitatea ascultă de prostiile acestea? Pe cine păcălim? Chiar credeți că ceea ce scrie în biblie este tot adevărat? Că Dumnezeu avea preferințe? Unii cred într-o prostie, alții cred în alta și ajung să se bată între ei pentru asta. Cum poți să impui cuiva o credință?

Atunci când stai tu cu tine și meditezi la ceea ce ești, la ce sisteme de convingeri ai, la ce iți folosesc ele, cu siguranță te vei conecta la înțelepciunea universală și vei vedea că distrugerea, ura, frica, deznădejdea, sunt toate aspecte ale lipsei de dragoste!

Cum văd eu lucrurile? Prevăd o conștiintă nouă la nivel planetar, formată din caractere conștiente. La un moment dat în viață, ne-a plăcut ceva, mai apoi altceva. La un moment dat în viață, am crezut ceva, acum credem altceva. Eram mai proști în trecut? Am greșit atunci? Nu, a fost doar experiența noastră la un moment dat. Suntem noi greșiți? În niciun caz! Totul în univers este cunoaștere, diversitate și expansiune. Lucrurile se schimbă, evoluează. O să dau un exemplu acum din biblie, desi nu-mi prea place, (nu am încredere în ce e scris acolo) dar de dragul exemplului: în Primul Testament, Dumnezeu cerea jertfe, de tot felul, era descris drept răzbunător și necruțător, apoi în Noul Testament, jertfele nu mai erau necesare, ca și cum Dumnezeu s-a schimbat, odată a vrut ceva, apoi altceva. Cum? De ce?

Poate că într-adevăr, ce a fost valabil și folositor cândva, acum nu mai este de actualitate.

Pentru început să conștientizăm dacă avem gânduri negative și care este cauza lor.

Sunt mulți cei care știu biblia pe de rost și se numesc credincioși. Nu ăsta e baiu, ci că judecă pe cei care gândesc!

Revenind la afirmațiile de la începutul capitolului. Ele nu înseamnă mai nimic doar rostite, atunci când implică doar mintea. Ele trebuiesc simțite.

Conștiința de care vorbesc eu presupune depășirea superficialității și a indiferenței, și transfomarea acestora în: iubire, înțelepciune și curaj! Și mai e ceva: curiozitatea, care ține și de înțelepciune și de curaj! Să medităm la aceste aspecte! Și că tot vorbim despre a medita, probabil unii se tem de asta pentru că atunci când meditezi ești singur, tu cu tine, iar primele dăți asta poate provoca teamă, pentru că se poate întâmpla destul de repede să descoperi că poți să te simți conectat cu divinitatea și nu mai ai nevoie de intermediari, adică de popi. Astfel nu ne mai simțim umiliți, și începem să credem în potențialul divin care se găsește în fiecare din noi.

Știu că lumea nu are încredere în filosofii care spun că un lucru poate fi într-un fel sau în altul. Uneori e nevoie ca cineva să zică direct cum stau lucrurile, acesta poate fi un motiv pentru care în armată acțiunea este transmisă bine.

Expresia următoare îmi place foarte mult, și am folosit-o și mai sus: liderii cresc lideri! Dacă persoana cui vă destăinuiți cu ce anume aveți pe suflet, vă face să vă simțiți neputincioși, păcătoși, neîncrezători în voi, și vă face să simțiți că aveți o stimă de sine scăzută, înseamnă că ceva nu e în regulă. Tot așa cum nu este în regulă dacă doar la nivelul minții spunem că suntem Dumnezei, căci de fapt este doar ego-ul care crede asta.

Mintea refuză să accepte ceea ce nu cunoaște și atunci când dă de ceva nou, prima dată încearcă să umple golul cu ceva ce știe, dar ceea ce știe este pe baza cunoștințelor anterioare, si asta este o limitare foarte mare. Acest aspect mă face să spun că pentru început este necesară informația. Apoi, fiecare, în funcție de cât este de deschis și de pregătit, va putea exploata și dezvolta această cunoaștere. Pe bună dreptate, în viată, vedem, trăim și experimentăm doar ceea ce mintea noastră este pregatită să înțeleagă. Atunci când acceptăm că sunt lucruri mai presus de ceea ce vedem în fiecare zi, mai presus de facturi, job, ... putem să încercăm să ne dezvoltăm conștiința, însă și cele enumerate precedent sunt importante! Trăim totuși într-o lume fizică și avem anumite îndatoriri (deși poate nu e cel mai inspirat cuvânt). Dar, cu iubire, înțelepciune și curaj, putem să respectăm diversitatea, evoluția și să creăm un mediu mai bun pentru toți. Invidia, competiția, mândria, frica..., reprezintă vibrații joase și acestea se dezvoltă atunci când ,,vedem" că există limitări, că nu este suficient pentru toți, că trebuie să concurăm între noi. Eu cred că există abundență în acest univers, și este loc pentru toți sub soare, pentru a putea fi fericiți și pentru a ne dezvolta potențialul! Orice experiență să o privin din două puncte de vedere, așa cum fain se spune în NLP: ce am avut de învățat și ce a fost nostim la experiența trăită!

În acestă aventură numită viață, ne este mai ușor să experimentăm și să învățăm anumite lecții atunci când avem o vibrație înaltă, și totodată având principii, pasiuni, oameni faini pe lângă noi, citind, meditând, ascultând muzică, respectând natura și semenii noștri, și descoperind care este scopul nostru în viață! Și aici la scop, mă refer le ce suntem buni, la ce ne place să facem pentru semenii noștri!

Cu cât ne mințim mai mult pe noi înșine și ne complăcem în stări de vibrație joasă, cu atât mai mult devine tot mai dificil să fim fericiți. Este normal să greșim, însă cel mai normal este să facem ceva pentru a remedia greșelile!

Se cuvine întrebarea: preferăm amăgirea unor minciuni frumoase sau descoperirea conexiunii cu sufletul nostru și cu o viată plină de aventură, cunoaștere, împlinire și fericire?

https://www.youtube.com/watch?v=WpYeekQkAdc

și remix-ul:

https://www.youtube.com/watch?v=trQ8iyfit5s

https://www.youtube.com/watch?v=rk0k-D9G2OE