Religie, credință şi biserică

#Religie și credință. De una dintre ele avem neapărat nevoie iar de cealaltă nu. O să încep prin a vorbi puțin despre credință. Ei bine, fără ea, omul nu s-ar putea dezvolta și nu ar putea supraviețui în mod sănătos pe pământ. Ideea e ca, eu vorbesc aici despre o cu totul altă credință decât cea cu care ați fost majoritatea familiarizați și îndoctrinați în decursul vieții. Vreau să vorbesc despre a crede în propria persoană, a crede:

• în valori pozitive, universal valabile,
• într-o democrație sănătoasă (libertatea mea se sfârșește atunci când îți afectează libertatea ta)
• în dezvoltarea potențialului uman, a inteligenței personale și a spiritului.

Mi se pare normal să ne trăim viața în cinste și în omenie, pentru că asta ne definește, nu să o facem din frica indusă că o să fim pedepsiți în viața de apoi. Dacă alegem să fim credincioși, în sensul religios, doar pentru scopul de mai sus, atunci suntem cei mai mari ipocriți. Viața noastră trebuie să fie definită de acțiunile pe care le facem prin prisma valorilor noastre personale, pozitive, prin bunătatea de care dăm dovadă, și nu prin frica de a nu fi pedepsiți de un dumnezeu dacă:

• nu mergem la biserică
• nu donăm bani la biserică
• nu pupăm icoane, moaște. Sau alte bazaconii bisericești.

Apropo de moaște. Vi se pare normal ca un om care a trăit pe pământ, a mâncat, a băut și s-a căcat, să fie declarat un sfânt? Cu ce a fost el mai presus față de un om care își duce o viață justă, muncește, iubește, face fapte bune și lasă ceva folositor în urma lui?

Aud tot felul de povești despre oameni care s-au vindecat că au pupat nu știu ce oase (a se citi moaște sfinte) sau nu știu ce icoane. Cred că s-au vindecat, și cred asta pentru că tocmai aceste lucruri îmi confirmă și mai mult cât de puternic este creierul omenesc. Atunci când crezi în ceva, cu toată ființa ta, cu toată forța creatoare a creierului, lucrurile se pot întâmpla întocmai.

Știți că apa are memorie? Da, apa este influențată de cuvintele noastre, și mai mult decât atât e influențată de cum spunem aceste cuvinte, de gândurile, emoțiile pe care le transmitem și de atitudinea pe care o avem: dacă ,,vorbim" cu apa dintr-un pahar, și îi ,,spunem" cuvinte frumoase:

• mulțumesc pentru că exiști
• ma bucur că o să-mi astâmperi setea
• ești curată
• ești folositoare,

apa respectivă va sta mai mult timp proaspătă (dacă vreți să citiți mai multe, căutați despre descoperirile lui Emoto Masaru).

Acum urmează două chestii inuman de interesante:

1.Corpul omenesc e 70% apă. Imaginează-ți ce efect are asupra ta să gândești pozitiv despre tine însuți.

2. Într-un vas de apă de argint (pe suprafața argintului nu trăiesc bacterii, plus că argintul are rol de ionizare ) unde ai spus cuvinte pozitive, ai adăugat și busuioc (rol antiseptic) ai făcut tu singur ,,apă sfințită", aia după care se înghesuie lumea la biserică.

Instinctul de a face parte dintr-un grup e foarte puternic în firea umană, iar unii sunt așa de slabi și dezorientați încât au nevoie de religie în continuare, pentru că e singurul lucru de care se leagă existența lor pe Pământ.

Păcat că diferențele ideologice au ucis foarte mulți oameni, și mă întreb, cât de prost să fii să ucizi pe cineva pentru simplul motiv că nu crede în ce crezi tu?

Dacă îi întreb pe cei fanatici cu religia, de ce vrea și de ce îi lasă dumnezeu să moară pe oamenii nevinovați, ei îmi răspund: "dumnezeu nu vrea, însă doar îngăduie să se întâmple asta". Mintea lor încearcă să găsească o logică care să susțină religia și credința pe care o au. Dacă a avea o religie înseamnă să îngădui să moară oameni nevinovați, ei bine, nu mulțumesc!

Creierul urmează tipare, are nevoie de socializare, de recompense, de a se identifica cu ceva, iar fenomenul de religie întrunește aceste aspecte.

Unii sunt motivați de frică, și de asta au încă nevoie de religii, asta până se găsește ceva mai bun.

Eu nu vreau să te fac să nu mai fii religios, sau să nu mai crezi în zeități, ci aș vrea doar să începi să crezi mai mult și în tine, în valori, în omenie, să începi să-ți pui întrebări, și să nu mai dai bani la biserică! Paradoxul la care mă gândesc e că pentru toate astea e nevoie să ai ceva minte, iar dacă nu o ai, ajungi să crezi în religii și alte prostii, să te bagi în secte, dar astfel rămâi în continuare cu ghinion atunci când trebuie să gândești (a se citi rămâi prost).

Sunt unele religii care pun bărbatul pe primul loc, și femeia la alte câteva după. Cred că am mai spus-o și în alte articole, însă mă repet eu de exemplu nu aș merge niciodată într-o țară în care femeia nu are aceleași drepturi ca și bărbatul. Dacă nu poți avea respect și onoare sau să tratezi egal un seamăn de-al tău, din punctul meu de vedere ești un zero. Bărbații și femeile sunt diferiți unul de celălalt, nicidecum unul mai prejos decât altul. Fiecare are ceva frumos, ceva de oferit în această viață, așa că nu veni tu cu prostiile tale religioase să încerci să impui altceva decât ceea ce este legea naturii. Femeile au fost sclave ale acestor gânduri foarte mult timp, și din păcate ceea ce se repetă zi de zi, an după an devine obișnuință.

De ce are nevoie de averi biserica? De ce sute de ani a ținut omenirea în neștiință și în persecuție?

Erai eretic dacă afirmai că pământul e rotund. Creștinii au fost persecutați secole de-a rândul, apoi s-au gândit să persecute și ei (vezi cruciadele)?

Ca de obicei de-a lungul timpului au existat în anumite perioade și oameni mai răsăriți, mai curioși mai altfel. De exemplu, poate că unul și-a dat seama că înainte de a începe să plouă, crește presiunea atmosferică. Ce s-a gândit el poate:

• Urmăresc presiunea atmosferică, știu dinainte când o să plouă, așa că adun oameni în jurul meu cu ceva timp înainte, fac un ritual inventat de mine, îi prostesc pe fraieri, care mă mai și plătesc, și așa poate că s-a născut dansul ploii.

Frica și dreptatea pot fi niște motivatori foarte puternici, mai ales pentru oamenii simpli. Așa că au prostit oamenii spunându-le: chiar dacă vei avea o viață grea pe pământ vei avea parte de dreptate în viața de apoi, iar dacă nu faci ce zice biserica vei arde în flăcările iadului.

Lumea ar trebui să învețe să facă diferența dintre adevăr și opinie. E un adevăr faptul că existăm și încă nu suntem siguri cum s-a dezvoltat viața în univers, însă e o opinie faptul că un dumnezeu ne-a creat, apoi o bună bucată de vreme a vrut jertfe, iar mai apoi s-a răzgândit.

Multe din lucrurile care ne înseninează viața și ne fac să ne simțim bine, sunt fie rușinoase fie păcătoase, văzute prin prisma bisericii. De ce? Pentru că în viziunea bisericii și a religiei e un musai ca tu să fi umil, să ai probleme și să ceri mereu ajutorul. Doar eu îmi pun întrebarea de ce în biserică sfinții sunt pictați posomorâți și statul în biserică parcă te deprimă? Bine, recunosc că am fost și în catedrale ce au o arhitectură foarte frumoasă, și cu o muzică cântată la orgă, absolut fermecătoare. Bine, și mai sunt și mănăstiri unde se face bere, se fac orgii...

Biserica vorbește mereu de un dumnezeu care e "tatăl". Pai ce tată e acela care își dorește ca ai lui copii să trăiască în suferință, nefericire dar cu obediență totală, fără dreptul de a-și pune întrebări despre autoritatea sau deciziile sale.

Vorbesc cu unii ,,credincioși" din diferite religii/secte și îi întreb care e treaba cu vechiul testament. De ce acolo e descris un dumnezeu crud, nemilos, care arată că dacă nu ești cu el ești împotriva lui, și care are armată, și cei care luptă în numele său vor câștiga? Știți ce îmi răspund toți (așa de bine au fost manipulați): că vechiul testament a fost scris doar ca să servească drept pilde, și trebuie să mă iau după noul testament, că acolo e legea cea nouă. Ca și cum dumnezeu în toată puterea și atotștiința sa, și-a dat seama că nu mai are nevoie de jertfe și a hotărât să se schimbe și să schimbe puțin mersul lucrurilor și în creația sa. Mă gândesc după cât timp se va schimba iarăși, altfel?

Și apropo, care e faza din geneză despre care nu prea vorbește nimeni: ,,în vremea aceea s-au ivit pe pământ uriași, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor și acestea începuseră a le naște fii: aceștia sunt vestiții viteji din vechime" (Facerea 6, 4). Și asta e tot pildă?

Am folosit cuvântul dumnezeu de mai multe ori în acest articol încercând să numesc o entitate în care cred unii. Legat de propria opinie, cred că există un Dumnezeu, pe care eu îl văd un inginer, și ca orice inginer, mai experimentează sau poate chiar mai greșește și el, și nu cred că doar noi suntem singura lui creație. Dacă ar mai fi și alte civilizații, probabil Dumnezeu și-a dat seama că ne-a făcut greșit și încearcă să repare ce a construit, făcând pe alții mai buni, iar dacă nu ar mai exista și alte civilizații în univers atunci poate Dumnezeu chiar ne-a făcut din prima prea perfecți (ceea ce nu cred că e cazul).

În epoca contemporană, biserica și-a dat seama că a început să mai piardă din finanțatori (a se citi oamenii religioși), așa că ce s-a gândit? Păi ne aliem cu politicienii, așa vom putea să îi ținem sub ascultare și mai bine pe oamenii de rând, ne îmbogățim, și devenim ambii mai puternici (biserica și politica).

Cred în știință și mai cred că există și altceva mult mai presus de ea și mai presus de înțelegerea noastră comună, există o energie pe care știința și logica încă nu o pot descrie corect. Sunt practicant de arte martiale și ar fi o ipocrizie din partea mea să nu cred asta. În arte martiale, de la un anumit nivel, contează mult conceptul de energie, cum o canalizezi, cum îți coordonezi spiritul cu trupul ca să devii una.

Legat de călugări și călugărițe, părerea mea personală, e că îi văd ca fiind foarte individualiști. Trăiești separat de lume, fără să lași ceva benefic pentru semenii tăi. Momentan o să las fraza neterminată, pentru că sunt foarte multe de spus.

Mă văd nevoit să aduc vorba despre rugăciune. De ce e ea benefică? Probabil sunteți puțin nedumeriți, cum adică, desființează religia și acum vine și ne spune că rugăciunea e benefică?

Da, e benefică, dacă e făcută cum trebuie! Rugăciunea trebuie să fie propria contemplare, o căutare intrinsecă a ta, să conștientizezi faptul că poate ai făcut niște greșeli, să devii conștient de ele, să vorbești tu cu tine, dealtfel un obicei foarte benefic (dar atenție, a nu se citi că e mai benefic decât socializarea) și astfel transmiți conștientului tău că e nevoie ca el să se pună pe treabă și să găsească răspunsuri în timp, pentru problema ta. Din păcate ne "rugăm" doar când avem probleme, pentru că instinctiv știm/credem că "rugăciunea" implică și emoții, gânduri pozitive, speranță, chestiuni de care avem mare nevoie în viață.

Așadar, dacă încă consideri că nevoia de a avea cât mai multe biserici e mai prioritară decât a avea instituții de cercetare, spitale, sau autostrăzi, înseamnă că ei și-au făcut bine treaba manipulatoare, și îmi pare rău pentru tine, dar nu-i nimic, dacă mai cotizezi niște bani în plus la biserică, preotul se va ruga mai tare pentru tine și dumnezeu te va ierta puțin, până la viitoare cotizație. Da, am fost foarte ironic aici.

Biserica încearcă să se spele de păcate spunând că sunt mulți preoți care ajută nevoiașii. Ei bine, prin faptele lor, sunt de părere că acei preoți reprezintă OMENIA, nicidecum biserica.

A fi păgân înseamnă a nu crede în tine! Și fără nicio urmă de narcisism aici, atunci când crezi în tine, crezi în bunătatea ta, în dragostea pe care ești în stare să o oferi, crezi în abilitățile tale, și ce-i cel mai importat poate, ajungi să crezi și în alți oameni, și să vezi cât de speciali și de faini pot să fie și alții, pentru că odată văzute toate lucrurile astea faine în tine, începi să le cauți și în jurul tău și în cei apropiați.

Fiecare e liber să creadă în ce vrea, însa hai să o facem într-un mod civilizat! Credința ar trebui să te elibereze, să te dezvolte, însă ceea ce văd eu că face biserica denotă contrariul.

În încheiere, vă las cu o vorbă românească: bețivul merge la crâșmă, bolnavul la spital și păcătosul la biserică.