Sunetul sufletului

Te asculți? te auzi? te înțelegi? Te înțelegi bine cu tine atunci când ești singur, numai tu cu gândurile tale și cu ceea ce ești?

Oprește-te! Stai și meditează: ce ești? cine ești? Care e scopul tău în lumea asta? Nu ai considerat niciodată că menirea ta e mai importantă decât faptul de a mânca, a plăti facturi și a munci după un program? Poate ai o dorință, un vis, un gând care sălășluiește înăuntrul tău și încă așteaptă momentul perfect! Ei bine, momentul perfect e acum!

De fiecare dată când ai creat ceva frumos, a fost pentru că a plecat dinăuntrul tău. Iar atunci când ai trăit marea dragoste, a fost pentru că ai întâlnit persoana alături de care să rezonezi sufletește.

Ei bine, sunt de părere că dincolo de ceea ce suntem și arătăm fizic, există ceva mai subtil, mai profund. Nici nu știu cum s-o numesc, căci folosind un cuvânt sau un altul poate îi diminuez însemnătatea.

Spiritul se modelează prin atitudine, disciplină și perseverență. În cazuri limită, aceste caracteristici pot face diferența.

Nu înțeleg de unde vine starea de confort? Ca și bebeluș vrei să explorezi totul, fără nicio teamă (apropo, ne naștem cu doar două temeri, restul le învățăm pe parcurs).

#Dragoste. Pentru o clipa te-ai oprit, te-ai uitat așa atentă la mine încât am crezut că-mi citești sufletul. M-am înșelat. Tu cautai defectele. Dar poate totuși, într-o altă viață...

Uneori lucrurile simple par și cele mai complicate. Dragostea e totodată cea care ne dă aripi și ne face cei mai frumoși și puternici, iar altă dată cei mai slabi și neînsemnați oameni. Căci despărțirea de cineva drag doare. Vorbeam cu cineva zilele astea și la un moment dat adusese în discuție pe cei care trăiesc în sihăstrie, oare cum de reușesc? Părerea mea, că atunci când ai cunoscut fericirea împreună cu cineva, asta te va face să o cauți mereu în continuare. Atunci când ești fericit alături de cineva, iar apoi dintr-un motiv sau altul, nu mai sunteți împreună, te face să-ți fie greu singur, pentru că odată învățat să-ți fie bine, și să vezi fericirea din ochii celui de lângă tine atunci când sunteți împreună, îți vine greu să trăiești singur. Cred că intervine instinctul de conservare (în sensul că la un om sănătos creierul caută mereu justificări în jur, pentru a rămâne viu și cu potențial), și astfel trăieșți cu senzația/speranța că poate, dar totuși poate, o să întâlnești o altă persoană alături de care să împarți bucuriile vieții.

Ceea ce căutam în noi ne face să căutăm inconștient și în cei din jurul nostru.

Am auzit o frază care m-a pus puțin pe gânduri: "e trist atunci când femeia vede calitățile bărbatului drept defecte". Perspectiva mea e asta: nu cred că le vede drept defecte, ci pur și simplu nu-i pasă. Crezi că dacă ești foarte bun într-un domeniu, înseamnă că ai totul pus pe masă, și oricine te place (iubește) necondiționat? Când vine vorba de atracție, lucrurile nu stau așa cum le gândim logic. Uneori femeile nici nu știu ce-și doresc până când nu întâlnesc bărbatul potrivit (în mintea lor).

Așa că nu mai lua totul personal, fie că ești bărbat sau femeie.

Mulți probabil se întreabă: dar eu sunt așa de bun, oare de ce sunt încă singur? Răspuns: nu știu! Posibilă explicație: poate că totuși îți place ceva care îți este diferit ție, în sensul că de multe ori căutăm exact opusul nostru, și nu te învârți în mediul potrivit. Sau disperarea e cea care alungă și creează nesiguranță. Sau poate nu a venit încă momentul. Sau poate ai devenit prea selectiv iar rezonanța pe care o creezi în jur, mai are de lucru până să întâlnească persoana potrivită.

Atunci când faci totul natural, când zâmbești pentru că așa îți stă în fire, lumea devine ca și o oglindă și emoțiile plăcute rezonează cu tine.

Când te sărut, până și îngerii devin geloși, căci iubirea mea pentru tine redefinește tot ce înseamnă emoții, sentimente și pasiune...

#Societate. Ne îmbrăcăm sufletul cu societatea în care trăim, cu religia, și apoi ne întrebăm de ce ne simțim așa de grei. Și până la urmă te îndrăgostești de felul cum reacționează o persoană la toată îmbrăcămintea asta. Pe unii îi preferăm îmbrăcați bine, pe alții îi vrem goi. Vreau să mă dezbrac de tot, ca apoi să mă îmbrac cum doresc eu, nu după moda altora.

Nu aș vrea să mă înțelegi greșit. Faptul că există o societate, ne-a adus până aici și ne va duce mai departe. Ceea ce îți voi spune mai departe sunt doar gânduri proprii, pentru că e greu să construiești o societate care să mulțumească pe toată lumea. Chiar și fraza de mai sus, în care am folosit metafora cu "îmbrăcămintea", mulți o vor considera în felul lor propriu, pentru că unora ne place să ne considerăm mai deosebiți, mai nonconformiști.

E bine atunci când există păreri, gânduri, vise care să iasă puțin din normă, căci astfel se naște muzica, arta, dragostea.

E rău atunci când încerci să impui cu forța gândurile și visele tale.

Mi se pare totodată așa de fain faptul că există culturi diferite și visez la ziua în care toată lumea de pe acest pământ va înțelege că scopul nu este să demonstrezi că tu ai dreptate sau că religia ta e ceva mai bună, ci să fii fericit și să faci și pe alții fericiți. Să poți să stai la povești și la bere cu cineva de altă rasă și cultură ca și a ta, să vă povestiți unul altuia diferențele dintre voi, și să o faceți fără a vă judeca.

Fericirea, înțelegerea, acceptarea, curiozitatea, starea de bine să fie atributele unei religii universale, care să lege fiecare om de pe acest pământ, și toată lumea să înțeleagă că nu e deloc nevoie să suferim în această viață pentru a putea fi fericiți dincolo (există dincolo?).

Sufletul nu vorbește prin cuvinte, sau în termeni de bine și rău.

• - De ce ai nevoie să fii fericit?
• - Eu doar exist!
• - Păi și dacă ar fi să ai nevoie de ceva, care ar fi acel lucru care te-ar face fericit?
• - Eu nu am nevoie de nimic, eu doar mă manifest. Restul e doar interpretare, conexiune!
• - Îmi place o fata! E faină, are un corp superb, face sport, și e și inteligentă. Doar că nu-mi place glasul ei! Ce să fac?
• - I-ai ascultat sufletul?
• - Nu știu să fac asta!
• - Am făcut-o eu pentru tine! Îmi place, mă completează. Ea e motivul pentru care de abia aștept să se facă ziuă, să te trezesc și să-ți comunic că există!
• - Nu înțeleg!
• - Vezi, asta e problema ta! Te strădui să înțelegi ceea ce se manifestă dar nu rămâne static!
• - Acum chiar că nu te mai înțeleg! Despre ce vorbești?
• - Cuvântul dragoste îți sună cunoscut?

Sunt singur acum, dar totuși conectat cu fiecare suflet care-și dorește mai mult, care simte că e ceva mai mult în această viață.

Oamenii goi se înțeleg bine, cei înlăcrimați și mai bine, iar pentru cei care se iubesc cu adevărat, totul e sublim.

La final de drum, tot ce mai rămâne să rezoneze în această viață, e doar sunetul sufletului, și o face prin tot ceea ce am lăsat în urma noastră.

Integritatea și forța care ne îndeamnă să ne urmăm idealurile și ceea în ce credem, vine mereu din interior...

• - Am încercat să vorbesc azi cu tine! Erai ocupat cu altceva!
• - Da, am avut o zi grea la birou.
• -Grea? De ce folosești cuvântul ăsta pentru ceva care e trecător și își găsește rezolvare, cel mult a doua zi? De ce îți place să te chinui folosind cuvinte limitative?
• - Hmm... nici n-am observat!
• - Știi, totul pleacă de la clipa prezentă, de la ceea ce e acum în mintea ta! Când o să înțelegi că adevărata ta putere constă tocmai în faptul că poți să alegi!?
• - Să aleg ce?
• - Cum să simți clipa prezentă! Și cum să-ți imaginezi viitorul!
• - Păi nu e totul scris? Ne naștem, trăim, și apoi așteptăm moartea!
• - Cu fiecare gând propriu, totul se rescrie! Ai libertatea să gândești, ai libertatea să-ți imaginezi!
• - Păi și ce câștig? E doar în mintea mea!
• - E un început!

P.S. Probabil te întrebi care sunt cele două temeri cu care ne naștem: frica de a nu cădea și frica de zgomote puternice (NLP).