Și trandafirii au spini

Ne dorim atât de mult ca ceilalți să ne vadă doar calitățile iar noi în schimb imediat le observăm doar defectele. Un trandafir fără spini pare mutilat, urât. Noi oamenii suntem unici, frumoși și interesanți tocmai datorită diversității și imperfecțiunii. Dacă ceva este perfect, este posibil să fi ajuns la limita cea mai de sus, unde nu mai există creștere. Poate doar moartea este perfectă. Viața încetează să mai existe atunci când ne dorim perfecțiunea. Iar a fi perfect nu este totuna cu a fi eficient. Oamenii care caută perfecțiunea sunt și cei mai fricoși, cei mai nemulțumiți și mai nerecunoscători.

Neavând încredere în propria bunătate, devine tot mai greu să o putem vedea la cei din jur. Așa cum spuneam mai sus, fiecare dintre noi este o ființă unică, specială, venită cu un scop pe acest pământ și este perfect normal ca la un anumit nivel să nu plăcem sau să fim plăcuți de toată lumea. Uneori, lucrurile care nu ne plac la cineva sunt de fapt doar mecanismele de apărare ale persoanei respective care simte doar nevoia de a fi tratată cu dragoste și compasiune. În articolul anterior am descris cum la baza fiecărei acțiuni pe care-o facem stă fie frica, fie dragostea. Conștientizând că în fața noastră este un suflet care alege anumite lecții, putem privi cu respect fiecare om din viața noastră. Putem alege să intrăm în jocul lui sau nu!

Dacă ne plac trandafirii, atunci e musai să acceptăm și spinii, vin la pachet! Totodată, dacă credem că e posibil să ne temem de spini, atunci poate ar fi mai bine să alegem altceva, de exemplul, să ne placă păpădia, însă ar fi bine să nu ne supere faptul că aceasta nu semnifică dragostea.

De multe ori nu vedem frumusețea trandafirului din cauza spinilor din proprii ochi.

Avem o dorință foarte puternică ca cei din jurul nostru să fie cât mai perfecți în ideea noastră despre ce ar însemna să fii om, să nu ni se greșească cu nimic, ba chiar să ni se îndeplinească toate nevoile, toate fițele ori mofturile. Atunci când acestea nu sunt satisfăcute, începem să ne legam chiar și de un lucru minor care nu ne place. Gândiți-vă cât de folosită se simte persoana de lângă noi comportându-ne în acest fel?

O relație dintre două persoane de sex opus presupune și învățarea unor lecții împreună. Este un proces de evoluție și conștientizare. Iar dacă acestea se fac prin prisma dragostei și a iubirii, atunci toate aparentele probleme care pot apărea, devin doar niște simple obstacole care îi face pe amândoi mai puternici și mai încrezători atât în ei înșiși cât și în puterea fiecăruia de a iubi. Lăsați deoparte ce spun studiile, că dragostea durează doar 3 ani! Cum explicați faptul că cineva este în stare să-și riște viața pentru persoana iubita? Cum unii parteneri dăruiesc un organ pentru a salva viața iubitei ori a iubitului? Acolo nu mai există doar chimie!

A învăța să conviețuiești cu partenerul presupune a accepta diferențele și preferințele. Nu există doi oameni la fel, și oricât de mult s-ar iubi două persoane, este perfect normal să aibe pasiuni și plăceri care să nu coincidă. Ar fi o mare plictiseală dacă ar fi altfel. Nimeni nu este perfect, fiecare avem calități și defecte, de unele poate suntem conștienti, de altele nu, de unele poate devenim conștienți în cuplu iar altele le putem îndrepta. Unele defecte există și pentru a ne învăța anumite lucruri. Uneori ne putem întreba: oare ce este un defect, doar un aspect care nu-mi place la cineva? Iubind pe cineva, nu vom încerca să-l schimbăm doar pentru propriile interese. Defectele partenerului sunt mai importante decât calitățile sale? În ce măsură putem accepta aceste lucruri care nouă ni se par defecte?

Vă rog să nu cădem în extrema în care să afirmăm: ăsta sunt eu, nu pot și nu vreau să mă schimb! V-aș întreba, acum 5 ani erați la fel ca și acum? Nu v-ați schimbat deloc, nu aveti nicio preferință nouă? Fiecare celulă a corpul nostru este schimbată după 7 ani. Așadar cine suntem noi de fapt? Ei bine, să lăsăm gândirea rigidă, să dărâmăm zidurile false construite de ego, să începem să ne vedem și prin prisma partenerului care ne iubește!

O relatie reprezintă mediul cel mai plăcut unde ne putem dezvolta, din toate punctele de vedere. Putem alege să fim și singuri, dar pierdem multe lecții valoroase. Și apropo de singurătate, sunt de părere că există 5 tipuri de oameni care sunt singuri:

• Cei deja plini de iubire. Aceștia pot fi ființe foarte evoluate, care au deja lecțiile învățate și sunt printre noi pentru a ne ajuta în diferite moduri. Aceste ființe au o iubire pentru oameni pentru că sunt ele însele iubire. Uneori pot alege să aibe relații dar se simt foarte bine și fără.
• Aroganții. Această categorie este foarte aparte. Aroganții se consideră atotsuficienți, nimeni nu există pe măsura calităților lor. Au un ego foarte mare, vor vedea mereu partea negativă și vor fi nemultumiți de tot. Universul consideră: bun, dacă crezi că nimeni nu este la fel de bun pe cât te consideri tu, atunci chiar nu ai nevoie de niciun/nicio partener/ă.
• Egoiștii sunt cei care nu știu să împartă fericirea. Ei cred că totul este limitat în univers și trăiesc din perspectiva fricii și a neajunsului.
• Persoanele care cred că nu merită pe cineva. Aici este vorba despre oamenii care se victimizează și poartă cu ei sentimente și emoții de vibrație joasă: vină, rușine, păcat. Sunt persoane care uneori doresc un partener, dar care să vină să le bată la ușă. Sunt cei care așteaptă pe făt-frumos pe un cal alb sau pe zâna cea faină. Caută mereu scuze și pretexte pentru singurătatea lor. Să vă întreb un lucru: dacă avem poftă să mâncăm ceva dulce, este suficient să avem doar dorința, banii necesari și să știm că la două străzi distanță este o cofetărie?
• Cei cărora universul le pregătește ceva frumos. Sunt oameni care au ales o anumită evoluție, sunt într-un proces mai diferit de conștientizare iar universul așteaptă puțin, urmăridu-le evoluția pentru a le trimite persoana cea mai potrivită gradului lor de evoluție. Multe cupluri se despart deoarece la un moment dat, unul dintre parteneri se trezește, începe să fie conștient că viața presupune mult mai mult decât munca, privitul la televizor și fast-food.

"Vom găsi partenerul ideal abia atunci când și noi am devenit partenerul ideal." Kurt Tepperwein

Oamenii din jur, mereu ne învață ceva, uneori sub forme foarte interesante.Putem mulțumi persoanei care ne arată ce este furia, datorită ei învățăm să iertăm. Probabil ați auzit de Ho'oponopono. Dacă am avut un conflict cu o persoană, ne-o imaginăm în fața noastră și îi transmitem cuvintele: iartă-mă, îmi pare rău, mulțumesc, te iubesc!

Credeți-mă, energia acestor cuvinte este foarte mare, și cum totul în univers este energie, lucruri aparent magice se pot întâmpla!

Încă trăim într-o lume a dualității unde învățăm lecții sau ne reamintim lucruri, iar asta o facem doar prin comparație. În alte sfere nu mai este nevoie de astfel de lecții. Dar până acolo, ne atrag trandafirii tocmai pentru frumusețea dar și pentru "potențialul pericol" de a fi înțepați. Suntem atrași de persoane și evenimente incitante care amestecă pasiunea cu impredictibilitatea. De multe ori gingășia și frumusețea se amestecă cu îndrăzneala și aventura, iar asta ne place!

Se întâmplă uneori ca anumite persoane să apară în viața noastră tocmai pentru a ne învăța ceva greu: cum sa deprindem faptul de a renunța!

Nu este vina trandafirului că are spini și nu ne putem supara pe el dacă ne înțepăm. Ne asumăm. Atunci când care tragem un leu de coadă, nu avem de ce să ne supăram dacă ne mușcă! Dacă nu ne ținem de cuvânt și cei din jurul nostru aleg sa nu mai vorbească cu noi, să ne asumam asta, nu să-i facem pe ei supărăcioși sau dificili!

Deși se vorbește despre starea de entropie din univers, armonia care ne înconjoară nu poate fi trecută cu vederea. De la principiul yin și yang care spune că în fiecare rău există un bine și invers, putem învăța caracterul neutru al lucrurilor cât și dualitățile prezente. O minte conștientă și prezentă le va privi fără judecată experimentând atât bucuria părților cât și bucuria întregului.

Distribuie și prietenilor: