Românie, revino-ți!
Nepotismul, snobismul, indiferența ce ne înconjoară, drumurile proaste, autostrăzile care lipsesc, anumite organe care în loc să apere cetățeanul parcă sunt împotriva acestuia, sunt doar câteva aspecte ce nu fac cinste țării, iar in plus, din păcate impactează și influențează negativ viața românului și mă gândesc că nu sunt singurul care observă aceste aspecte.
Văd unele decizii absurde ori ciudate, de parcă unele dintre ele ar fi de fapt împotriva omului ce încearcă să ducă o viață normală. O problemă mare este și faptul că există oameni care parcă abia așteaptă să le pună în aplicare...
Mă întreb, oare ce au cei din vest în plus? Cum de reușesc să aibe servicii de calitate? Cum parcă fiecare piatră este așezată frumos, fiecare curs de apă amenajat de așa natură pentru a încânta privirile, cum gurile de canal reușesc să le pună la același nivel cu asfaltul fără a exista denivelări? Să fie doar respectul dintre oameni mai prezent? Ar fi și ăsta un început. Eu am învățat, atunci când parchez mașina, mă uit în jur să nu deranjez ori să nu încurc pe nimeni.
De curând, o chestie care m-a afectat în mod direct și e musai să fie adusă în discuție, este situația apei calde și a căldurii din capitala țării. Atunci când afară erau -10 grade Celsius, aveam caloriferele reci, dar bine, mai toată iarna au fost așa.
Din data de 30 martie până în 5 aprilie, adica 7 zile, 2 sectoare din București au fost fără apă caldă și căldură. M-am tot întrebat, oare oamenii nu se mai spală de toată lumea este așa tăcută în legătură cu acest aspect? Sau faptul de a avea creierul spălat a rezolvat și această problemă? S-au investit bani în catedrală și alte lucruri inutile, deloc practice, și nimeni nu ia nicio măsura pentru a rezolva chestiuni atât de utile pentru igienă și un minim de confort? S-a știut de atâta vreme că sistemul de încălzire este învechit și trebuie investiții, de ce nu s-a făcut nimic pentru a rezolva situația acestuia?
Aud de atâtea ori că ne merităm soarta. Care soartă? Că acceptăm lașitatea, șmecheria și incompetența?
Cum văd eu lucrurile? Păi poți avea cea mai tare technologie dacă nu ai cultivată natura respectului, onoarei, a înțelepciunii, a inteligenței, a compasiunii și a iubirii, dar și a pragmatismului. Sunt adeptul zicalei: mai bine un războinic într-o grădină decât un grădinar într-un război.
A nu se pune semnul egal între a fi războinic și a fi rău! Nu de răutate avem nevoie, ci de conștientizare, și când e cazul, chiar de a-i ajuta pe cei din jur să conștientizeze. Dar să lăsăm filosofia, căci acum e momentul să fim pragmatici și să trecem la fapte!
Unii oameni poate nu își dau seama că greșesc, iar poate un minim pe care putem să-l facem, ar fi acela de a le atrage atenția. Discutam cu cineva și zicea că nu e treaba mea că altul aruncă pe jos. Unele persoane care au mai citit puțin, extrapolează conceptul de umbră (partea întunecată a unei persoane, adică pe scurt, tot ceea ce nu ne place la altă persoană se găsește și în noi înșine). Dacă nu îmi place un om care face o înșelăciune, asta nu înseamnă că această umbră este prezentă și în mine. Clar realitatea este proprie fiecăruia, iar pentru a schimba lumea este înțelept să ne schimbăm noi realitatea interioară, dar nici indiferenți nu putem rămâne. Lucruri neplăcute se întâmplă, nu neaparat că le atragem noi, ci pentru că așa e uneori viața pe pământ. Nu totul este roz, însă putem să prevenim, luând atitudine atunci când e cazul, Dacă nu, am trăi într-o continuă visare, naivitate și mediocritate, așteptând să pice din cer lucruri.
De ce să facem strada coșul nostru de gunoi aruncând chiștoace ori diferite obiecte din mașină, direct pe asfalt? Mă gândesc că aceștia au totuși un mic simț al ordinii, din moment ce nu aruncă gunoiul în propria mașină și aleg să-l arunce pe stradă, numai în coșul de gunoi, nu.
Mare atenție la cei ce se cred spirituali, când tot ce fac, e doar să repete și să memoreze niște idei ale unora, ce la rândul lor, se consideră mai spirituali.
Haideți să cultivăm idei care să ne facă un viitor mai bun, mai demn și mai curat! De ce contează doar acum să avem burțile pline, iar mâine Dumnezeu cu mila? Trebuie să ajungem până în ultima clipă, când nu se mai poate face nimic, pentru a realiza că poluăm inutil și tăiem pădurile care ne susțin viața? Nu ar fi mai bine să ne îndreptăm către inovare?
De ce totul pare că se bazează doar pe imagine, doar pe măști ale ego-ului?
De ce sunt atât de la modă emisiunile tv în care se promovează scandalul, lipsa de educație, de bun simț și incultura? Să promovăm umorul de calitate, divertismentul adevărat, nu să râdem de cineva ori să facem miștocăreală inutilă!
De ce atâtea știri negative, gândite parcă să sperie populația? De ce nu primează emisiuni care promovează un stil de viață sănătos, care ne învață ce înseamnă un sistem imunitar puternic, care dezbat idei ori care promovează buna dezvoltare și în armonie a psihicului, mentalului ori fizicului?
Burți pline, capul gol!
Cărăm kilograme inutile de grăsime după noi și ne mirăm de ce avem atâtea boli... Doar mâncăm, însă nu ne hrănim.
Și că tot am adus vorba despre hrană, de ce țăranul nostru autentic parcă este tot mai înjosit? Cum e normal ca politicienii să hotărască numărul de animale permise într-o gospodărie? Păi dacă omul respectiv este un gospodar, cine sunt eu să-i interzic asta?
Sunt adeptul îmbunătățirii, a evoluției, dar mă întreb totodată, de când niște birocrați, care au stat poate toată viața la birou și habar n-au ce înseamnă o fermă, să
își dea ei cu părerea și să hotărască ce e mai bine pentru țăranul care are experiența de o viață în mersul acestor lucruri? Categoric, sunt adeptul automatizării anumitor munci agricole, dar nu la asta mă refer aici. Sunt pentru a eficientiza lucrurile, dar sunt cazuri când tocmai simplitatea are naturalețea și frumusețea ei.
Natura ne-a învățat atâtea și ne-a dăruit atâtea, să-i oferim aprecierea cuvenită!
O țară, o națiune, singura în istoria Pământului care și-a plătit toate datoriile externe s-a dus la cerșit, pardon, negociat. Divinitatea în înțelepciunea Sa, ne-a dat aceste meleaguri unde cândva, au trăit unii dintre cei mai înțelepți și mai viteji oameni de pe întreg globul, iar noi acum merem să cerșim? Da, știu, trufia și mândria nu sunt vibrații neaparat înalte, însă nici cerșitul nu ne reprezintă! Cum poți tu Românie faină, când ai de toate: pământ fertil, resurse naturale și cel mai important: minți luminate, să mergi să cerșești bani la porți străine? Încă mai avem minți înțelepte în această țară, însă acum vă cert: înțelepciunea fără curaj nu înseamnă nimic!
Dragi politicieni, toată cearta dintre voi este degeaba! Pentru omul de rând, un partid sau un altul, nu înseamnă nimic! Voi reprezentați România, valorile, idealurile, libertatea și înțelepciunea! Ce reprezintă banii ori jocurile de putere, atunci când românii sunt dezbinați și luptă unii contra altora? Ce reprezintă un împrumut atunci când încălcăm onoarea și principiile în picioare?
Strămoșii nostri, care trăiau în deplină comuniune cu natura, o respectau, îi înțelegeau multe mistere, au transmis mereu generațiilor anumite învățături, iar acum vin străini de pe alte meleaguri să-și dea ei cu părerea? Din spatele unui birou și dintr-o clădire de beton, nu ai cum a ști ce e mai bine pentru omul care depinde încă de mersul naturii.
Ca politican ori ca lider, pe lângă beneficii, ai atribuții și responsabilitate.
Ce-i cu cu atâția asistați social? Dați oamenilor șansa să arate că existența lor valorează ceva în această viață!
Într-o societate înțeleaptă oamenii se sprijină între ei, se proavoacă, se dezvoltă. Nu ai cum să evoluezi dacă ești într-o poziție de dependență și nu ești într-o stare de seninătate. Ideea, fiecare pentru el, nu merge. Până și animalele au spirit altruist. Trăind în cocină, nu ai cum să rămâi curat oricât ai fi de spiritual.
Mulți tineri fac facultăți pe care nu și le-au dorit, doar pentru că așa au considerat părinții lor ori poate din motiv, că nu au intrat unde au vrut. De ce nu încurajăm creativitatea în școli, astfel încât fiecare să-și urmeze pasiunea, chemarea? Și, așa cum am mai spus în articolul precedent, atâta timp cât un om munceste, consider că ar trebui să ducă o viață cel puțin decentă. Avem nevoie atât de doctori, ingineri, cât și de măturători de stradă. Fiecare om contribuie la bunăstarea societății.
Cum e posibil să râdem de un om care muncește, în schimb să promovăm șmecheriile?
Ce frumos era înainte când exista un respect pentru titulatura cuiva: Să trăiți domnu' inginer! În schimb, oameni nepregătiți, ajung în funcții cheie de conducere și iau decizii.
Cu toții am întâlnit și ,,profesioniști" din mai toate domeniile, la care primul lucru spus, a fost: vai, dar cine ți-a lucrat aici înainte? Nu a făcut treabă bună!
De ce promovăm cuvinte precum interlop, bombardier, fătălău, mafiot, pițipoancă? De ce foloșim greșit cuvântul după? Doar mie mi se pare greșit atunci când e folosit în expresii de genul: după internet, după manechin ori după jos?
Aș dori să vă povestesc două întâmplări din capitala țării, zic eu mai relevante pentru a caracteriza, snobismul și indiferența.
Prima este o întâmplare, din anul 2010, când am venit în București. În vara acelui an am cunoscut 2 fete la mare. Ulterior am ieșit cu ele într-un local din Sectorul 3. La final, consumația a fost de 20 de lei. Mărunt, mai aveam 2 lei (în bancnote) și i-am lăsat bacșis. Ce credeți că a făcut chelnerul? Mi i-a aruncat pe masă spunând: nu am ce să fac cu 2 lei.
Într-o seară, după ce am ieșit de la birou, în tramvaiul aglomerat, în drumul spre casă, la un moment dat urcă un individ amețit de băutură. Și începe să înjure și să se ia de unele fete. Mă uit în jur, toată lumea care înainte dialoga cu voce tare, se oprește și tace. Nimeni nu reacționează. Individul continua să vorbească urât, cu voce tare. Mă uit la un tip, de lângă mine și îi spun: ajută-mă te rog să-l dăm jos. Acesta îmi răspunde: nu pot să fac așa ceva. Bun, mă gândesc. Îmi dau jos geanta de pe umeri, rog pe o domnișoară să o țină și mă îndrept spre scandalagiu. Numa bine, tramvaiul se oprise într-o stație și am profitat să-l dau jos. Bine, evenimentul s-a petrecut cu puțină acțiune, căci individul a ripostat. După ce îl dau jos și tramvaiul pleacă din stație, încep să revină vocile, iar din zbor am prins o frază de genul: vai, tare nu-mi plac oamenii bețivi care fac scandal, sau undeva pe acolo. Și toțusi, până să-l dau jos, nimeni nu comentase absolut nimic.
Oamenii s-au învățat cu șpaga ori cu a fenta situațiile. Pentru cea din urmă s-a găsit și o expresie, tot mai des întâlnită: hai să facem o românească. Serios? Spre asta se îndreaptă neamul românesc? De ce să nu fim un exemplu de demnitate, omenie, creativitate și de tot felul de alte lucruri care pot dezvolta societățile, gândirea, conștiința și spiritul uman?
Uneori stau și mă întreb unde sunt forțele binelui? Sunt unii care se laudă că pot să călătorească în astral, în eteric ori se laudă cu anumite abilități, dar din punctul meu de vedere sunt doar vorbe goale. Clar sunt adeptul liberului arbitru, dacă chiar există oameni ce spun că au o supraconștiință ori anumite abilități, prin simplul fapt că nu intervin, de fapt ei fac jocul părților rele. Clar, e nevoie de propria conștientizare, nu sunt adeptul lucrurilor făcute cu forța și cred în liberul arbitru, dar mai cred mult și în puterea exemplului, a ieși în față atunci când ai ceva de spus și nu ești de acord cu ceva negativ.
Și refuz să cred că merităm ceea ce se întâmplă! Fiecare dintre noi, suntem ființe divine, cu un scop important pe această planetă. Raiul sau iadul pot fi și sunt doar aici, în funcție de ce alegem noi să trăim!
De fiecare dată când niște bucăți de hârtie ajung să cumpere oamenii, consider că e musai să redefinim scopul societății.
Indiferența, dezbinarea și răutatea nu ne reprezintă, am fost mult timp împotriva la ceva, haideți să fim pentru ceva! Fiecare om din jurul nostru are o poveste, are ceva de dăruit, haideți să devenim conștienti și responsabili, pentru noi, pentru înțelepciune, pentru sănătate, pentru fericire!
Am întâlnit oameni pentru care cuvintele: onoarea, respectul ori chiar natura, nu înseamnă nimic. Însă am întâlnit și oameni pentru care aceste cuvinte, cu tot ceea ce reprezintă ele, înseamnă totul!
Mi așa de drag când călătoresc în această minunată țară și trăiesc ospitalitatea oamenilor, care te îmbie cu cele mai faine și mai bune bucate!
A lupta contra prostiei, de cele mai multe ori este risipă de energie, în schimb, consider că este mai înțelept să investim în educație și conștientizare.
Dăm în continuare puterea pe care o avem circumstanțelor exterioare, ne lăsăm transformați prea ușor în victime. Știți ce mi se pare cel mai ciudat? Cum de ne lăsăm totuși convinși așa ușor că noi suntem vinovați de vina noastră și că vina noastră este că ne considerăm vinovați? Parcă e un paradox. Scriind aceste rânduri mi-a venit ideea, paradoxul în general, e frumos. Are un potențial să fie în același timp într-un fel sau nu. E precum în fizica cuantică, atunci când o particulă își modifică comportamentul în funcție de observator. Și asta îmi place, căci este dovada clară, atitudinea noastră este cea care hotărăște deznodământul de a alege să trăim conceptul de rai sau iad. Nimeni nu o să poată explica de ce avem lacrimi atunci când ne gândim la cineva drag!
Cu siguranță suntem co-creatori ai universului. Și aplicând înțelepciunea tao, care spune că în orice lucru bun se află și ceva negativ și invers, se înțelege, că totul depinde de cum privești lucrurile, adică cât de importantă este atitudinea pe care o ai.
Societatea se schimbă, nu cred că cineva vrea ca greșelile din această viața să-l urmărească și în altele, doar pentru că fuge de conștientizare, asumare și responsabilitate.
De ce lucrurile merg în Cluj, Oradea,... dar nu și în București?
Visez la momentul tot mai aproape de clipa prezentă când, masa critică de oameni este atinsă și chiar depășită, atunci când vine vorba de conștientizare și evoluție.
Să nu-i uităm pe frații noștri care grăiesc aceeași limbă ca a noastră!
În 2017 am vrut să vizitez cetatea Tighina. Înainte de Bender, am fost întâmpinat de soldați înarmați care m-au întors din drum pentru că nu aveam pașaportul la mine. Cetatea Tighina, citez Wikipedia: Începând cu 1991, cetatea se află sub controlul regimului separatist transnistrean.Se întreabă cineva ce sau cine e ăla? Știu, suntem preocupați să luăm șaorma cu de toate.
Cetatea Albă a lui Ștefan, știți pe ce teritoriul cărui stat se află?
Căutați să vedeți câte cuvinte asemănătoare cu cele din limba română se găsesc pe glob. Coincidență?
Muzica unește. E ceva acolo.
Toată lumea tânjește după dragoste!
Mi-ar plăcea să stau la un pahar de vorbă cu fostul președinte Băsescu. Am niște întrebări...
Tot vorbesc despre conștientizare și probabil mulți se întreabă ce înseamnă? Ei bine, în opinia mea, a fi conștient presupune a fi vigilent, a fi prezent, a descoperi armonia dintre minte și inimă. Dar nu vă luați după ce spun, pur și simplu meditați, căutați introspecția, priviți dincolo de aparențe și de simțuri care pot fi înșelătoare, și astfel încet, descoperim ceva mai mult decât trupul și chiar mintea noastră.
Lumea încă se bazează pe simboluri. Haideți să fim fiecare un simbol al nădejdei și al înțelepciunii! Avem multe lucruri de recuperat din cunoașterea universului!
O rugăminte, deoarece sunt o fire optimistă dar pragmatică: salvați ceea ce am scris și mai ales, ce voi scrie.
Poate nu putem face nimic fizic, dar putem transmite gânduri pozitive către societate.
Nădejdea e în fiecare din noi! Orice român contează, orice suflet este important!
Fie ca prin simplul fapt că devenim mai conștienți, ceața care ne-a învăluit atâta vreme să facă loc unor zile senine!
Ceva frumos:
și: