Despre competiție și colaborare

     De nenumărate ori am auzit expresia: dacă nu există competiție, nu există nici evoluție. Oare chiar așa stă treaba? În rândurile de mai jos, vă prezint ideile mele legate de importanța colaborării în multe aspecte ale vieții și de ce cred eu că aceasta este mai benefică decât competiția, la nivel de individ. Tăria de caracter, integritatea, curajul fac mai mult sens atunci când atitudinea de genul fiecare pentru sine, se transformă în fiecare pentru toți. Este o atitudine mentală, însă în viață, o minte deschisă nu e totuna cu o vibrație elevată! Înainte de a expune ideile mele, ce-i drept în favoarea colaborarii în sensul de a crește vibrația compasiunii și a empatiei, mi-aș dori, pentru a înțelege de ce sunt necesare, să vă întreb și să vă întrebați voi înșivă doar atât: poate un tiran să comande masele de unul singur? Dacă încă mai aveți dubii că acțiunile și atitudinile noastre nu contează deloc, vă mai rog să aveți în minte două lucruri: conștiința de grup și efectul fluturelui.

Cu sigurantă există persoane care nu se simt motivate dacă nu simt că sunt într-o oarecare competiție.

Aceasta le dă un imbold, chiar și pentru a începe un anumit lucru care de altfel poate nu l-ar mai fi început niciodată. Câți dintre noi nu ne îmbărbătăm să realizăm ceva mai bun, mai eficient și mai rapid, doar auzind că altcineva a realizat deja acest lucru? Cumva, descoperim o dorință prin care e musai să ne arătăm nouă înșine cât și altora că suntem în stare să întreprindem un lucru. Și într-un fel e bine, începem măcar să facem ceva, însă sunt de părere că nu este înțelept să amestecăm competiția cu ambiția ori disciplina. Sunt lucruri foarte diferite.

Competiția are aspecte mai puțin benefice, atunci când duce la ură folosindu-se de ego-ul nostru.

Consumăm energie fiindu-ne teamă de eșec, iar eșecul îl vedem prin comparație cu ceilalți. De cele mai multe ori, atunci când suntem în competiție, focus-ul nostru este îndreptat către a fi mai buni decât celălalt. Dar oare asta înseamnă competiția? Doar să arătăm că suntem mai buni decât altcineva? Când doi oameni sunt în competiție, cel mai adesea, aspectul pe care se pune accentul este doar acela de a-l elimina pe celălalt. Dacă vrei doar să fii mai bun decât altă persoană, nu poți fi cea mai bună versiune a ta. Competițiile ar trebui să fie divertisment, nu dispute. Nu te face mai bărbat faptul că îl ranesti pe celălalt! Să nu credem că dacă facem pe alții să pară slabi, o să părem noi puternici! Da, poate unii spun că prin asta își câștigă traiul. Cât timp, cu ce compromisuri?

Faptul de a-l învinge pe altul te face mai bun?

Ce este mai important pentru tine, să câștigi sau să fii fericit atât tu cât și celălalt?

Știu că în viață, ne place să ne identificam cu eroi, oameni mereu pe primul loc, exemple pentru alții. Eu propun să ne descoperim propriul erou interior și să ne traim propria viață! Totodată, să nu uităm că cea mai mare putere este și cea mai mare slăbiciune!

Competiția în sine este un joc meschin al ego-ului. Chiar dacă pierzi, te consolezi cu gândul că măcar ai încercat. Și cel care câștigă are același gând. Dar oare cel mai bun chiar a concurat?
Un exemplu din punctul acesta de vedere se poate vedea în artele martiale: ați văzut vreun maestru adevărat care să concureze cu un altul? Ei nu au nimic de dovedit!

Dar chiar nu evoluăm dacă nu concurăm? Ce înseamnă evoluție? Totul e mișcare în univers, totul se schimbă. Genele chiar sunt influențate de mediul de viață, de gânduri și atitudini pozitive.

Să ne gândim: în acest aspect al vieții, chiar merită să concurăm între noi ? De ce naștem invidie? De ce să pierdem multă energie pozitivă? Ce beneficiu ne aduce faptul de a urî ceva?

Câte războaie nu există pe motiv că: zeul meu este mai bun decât al tău!

Câte bătăi nu există între suporteri pe motiv că: echipa mea e mai bunădecât a ta!

Unii spun că sentimentele de ură, invidie, ranchiună duc la reumatism, datorită gândurilor acide.

Ne raportăm mereu la altă persoană și uităm să mai fim noi, uităm de evoluția noastră și de potențialul ori darurile pe care le avem în noi înșine și care urlă să se exprime. Ne batem, concurăm între noi crezând că resursele sunt limitate și că nu există destulă abundență pentru toți. Eu cred că există suficient pentru a putea fi fericiți cu toții! O problemă a omenirii este că toti se cred cei mai inteligenți, mai buni, mai superiori, și asta datorită ego-ului care se naște și se hrănește cu frica.

Este foamete pe pământ nu pentru că nu putem să-i săturăm pe cei săraci, ci pentru că nu-i putem sătura pe cei bogați!" - Maica Tereza

Ați văzut vreun animal care să facă provizii atât de mari încât să trebuiască să arunce mâncarea?

Fii unicat! Fii mulțumit și încrezător în tine! Dragostea, bunătatea, înțelepciunea nu concurează, ele doar există și se exprimă prin fiecare dintre noi. Să le creăm un mediu propice de exprimare.

Un om iubește într-un fel, altul în alt fel. Tocmai asta ne atrage într-o relație, sentimentul că putem să ne exprimăm felul nostru de a fi, putem să împărtășim și să primim în a completa ceea ce ne lipsește. Suntem atrași de unicitatea celuilalt, de exprimarea dragostei, a vieții și a tot ce este bun și fain pe acest pământ!

Dacă vrem să fim doar noi pe primul loc, vrem să fim doar noi cei mai fericiți, ajungem să concurăm cu celălalt pentru fiecare strop de fericire, și de asta ajungem să o considerăm ceva limitat sau ceva ce poate să aparțină ori unuia ori altuia și astfel competiția într-o relație duce la divorț!

Fiecare ființă este unică și specială în felul ei. Fiecare are un scop în această viață. Fiecare mai are ceva de învățat, experimentat și de dăruit. Atunci când suntem lăsați să înflorim în stilul și modul caracteristic, se naște ceva frumos, sublim. Și nu vă fie teamă, eu nu cred că asta presupune anarhie, ci dimpotrivă! O persoană conștientă de sine nu va face rău nimănui! Știu că noi trăim în această lume având liberul arbitru, însă sunt legi care ne guvernează existența aceasta și toate celelalte, și nu mă refer aici la legile date de un stat.

Există anarhie într-un stup de albine? Există anarhie printre furnici? Nu, fiecare dintre aceste viețuitoare își trăiește viața alături de celelalte într-un mod armonios. Doar lumea ajunge să fie cu susul în jos. De câte ori nu aud afirmații de genul: animalele au mai mult suflet decât omul!? Vi se pare normal? De fapt, noi oamenii ar trebui să fim un exemplu printre toate viețuitoarele, doar avem conștiință! Sau no, măcar potențial pentru aceasta!

Empatia este o emoție care ne face umani. Cum am putea să dezvoltăm această emoție dacă noi concurăm cu celălalt mereu fără a dezvolta compasiune și altruism? Știu că unora le este mai dificil să evolueze dacă nu sunt încurajați! Orice facem doar pentru satisfacerea sinelui este degeaba. Orice facem și pentru ceilalți este divin!

Se spune că universul în care trăim este matematic. Matematica include cifre, care nu concurează între ele. Pur și simplu una fără alta nu au sens.

Eu sunt de părere că lumea devine un loc mai bun, atunci când și alții se bucură de ceea ce ai dezvoltat, descoperit, nu doar de faptul că tu ai luat premiul I. Da, există situații când se stabilește un etalon, iar dacă acesta este depășit cu atât mai bine, asta poate presupune o oarecare evoluție, dar nu e musai să fie competiție pentru asta! Dăruind clipe minunate, universul ne răsplătește prin clipe minunate! Viața și ce ni se întîmplă reprezintă ceea ce exprimăm în exteriorul nostru care este de fapt o reflexie pentru ce avem și dezvoltăm în interior.

Când nu ne mai temem de faptul că mereu trebuie să concurăm cu cineva, iese la iveală spiritul liber, creativitatea, iubirea, respectul, prietenia... practic toate calitățile care pot să înalțe gândirea și spiritul uman. Atunci când creăm din dragoste pentru noi înșine dar și pentru ceilalți, avem acces la o energie și o înteligență înălțătoare. Mintea devine mai liberă și cele mai bune idei ies la iveală. Ar putea oare un artist să creeze o capodoperă într-un timp limitat?

Aș dori să mai fac totuși o remarcă în privința competiției: în domeniul economiei își are rostul ei, deoarece asta vine în scopul consumatorului, referindu-ne la cost/beneficii. Problema este că se încearcă aplicarea lucrurilor care merg într-un domeniu, în toate domeniile existenței. Da, vreau ca mașina mea să fie bună, fiabilă și să coste puțin, și pentru asta este în beneficiul meu să am mai multe opțiuni din care să aleg, opțiuni pe care le valorific prin comparare.

Chiar și în domeniul economic, atunci când e folosită în sens negativ, competiția poate duce la corupție sau chiar pierderi enorme, uneori chiar de vieți omenești: vrei să scoți un produs mai repede și mai ieftin, mituiești pe cineva, produsul nu e îndeajuns de bine testat...

Totuși, nu vreau să credeți că sunt total împotriva competiției, ci îmi doresc ca măcar să vă întrebați în sinea voastră ce contează cu adevărat pentru voi.

Colaborarea.

Este dovedit faptul că atunci când doi sau mai mulți oameni colaborează, pot crea ceva mai măreț și mai înțelept decât oricare dintre ei.

Când ești angajat, cum crezi că o să fi mai eficient: concentrându-ți energia în scopul de a fi mai bun decât un coleg, de a trăi cu teama ca nu cumva altul să fie mai bun decât tine sau în a te concentra spre a da ce e mai bun din tine știind că întreaga echipă muncește pentru un scop comun?

Iar atunci când vine vorba de a fi un lider, nu duce la nimic benefic comparând sau criticând oamenii de care esti responsabil și pe care ar trebui să-i conduci. În schimb, a-i motiva, încuraja și arătându-le aprecierea ta, îi va face mult mai loiali și mai productivi.

Fiecare om are propriul său potențial, mod de a fi, o unicitate proprie și frumoasă. E musai să înțelegem aceste aspecte atunci când ne dorim să îmbinăm o echipă care să fie puternică, armonioasă, eficientă și în care fiecare își aduce aportul și înțelepciunea proprie. Da, uneori este evident că trebuie să faci și coaching cu unii dintre oameni, însă nu asta vreau să dezvolt aici. Să respectăm unicitatea și să încurajăm creativitatea! Cum? Nu există o rețetă fixă, că doar lucrăm cu oamenii! Dar putem afirma următoarele: colaborarea admiră, apreciază, respectă diversitatea de orice fel.

În mediul profesional, niciodată un lider adevărat, nu va concura cu o altă persoană și nu va încuraja competiția nocivă între colegi! Prin felul lui de a fi, liderul încearcă să îmbine și să unească oamenii, ghidându-i către un scop comun și mai înalt, folositor pentru toată lumea. Există și așa-ziși aparenți lideri, care cred că ghidarea altora trebuie să se facă prin forță și/sau abuz de putere. Total greșit acest aspect, pentru că asta nu dezvoltă armonia, înțelepciunea, creativitatea și toate sentimentele pozitive și înălțătoare.

Într-o relație, cum crezi că este mai benefic, să faci echipă cu partenerul de viață sau să încerci mereu să-l domini? Fiecare vrea să schimbe pe celălalt, dar nu vrea să se schimbe pe el însuși! Pe bună dreptate, nu vedem lumea așa cum e, ci așa cum suntem noi.

Întâlnim exemple negative în viața noastră, iar uneori, crezând că procedăm bine încercând să fim diferiți de ele, nu conștientizăm că de fapt fugim de ceva în loc să alergăm înspre ceva. Înțelegeți subtilitatea? Fuga de rău ne obosește, fuga înspre fericire ne împlinește! Se mai spune că în viață, a reacționa sau a te supăra, doar întărește ceea ce nu vrei să se întâmple!

Cum crezi că este mai bine să educăm un copil? Încurajându-l sau făcându-l să se simtă prost că nu are anumite calități pe care le vedem la alții?

O altă problemă pe care o văd, este faptul că majoritatea uităm ceea ce înseamnă original și devenim, credem sau ne identificăm, cu niște copii modificate, ca mai apoi să concurăm sau să ne batem între noi pe tema a cui copie este mai bună. Originalitatea implică acceptarea faptului că toți suntem din aceeași sursă, însă fiecare avem o experiență unică și merită să ne trăim viața precum niște personalități, fiecare având dreptul la fericire, împlinire și dezvoltare proprie.

De ce să ne vindem viitorul pentru o minciună doar pentru că o adoră mulți?

Visez la o lume în care fiecare om să se simtă fericit, necriticat, nejudecat. O lume în care ne susținem individualitatea oricăruia dintre noi, o lume în care nu ne mai batem din cauza unei credințe ori a unei diferențe de opinie și o lume în care uniunea, dragostea, experimentarea, curajul, integritatea, compasiunea, empatia, entuziasmul, fericirea sunt cuvinte de bază.

Ce frumos este atunci când călătorești, întâlnești persoane noi cu gândiri ori, moduri de viață diferite, feluri de mâncare, care mai de care mai exotice...

Știm cu toții că uneori când doi sau mai multi oameni lucrează împreună la ceva și au idei diferite sau comune, pe care le combină, dezvoltă, provoacă, se ajunge la idei care pot deservi un numar foarte mare de oameni.

În urma colaborării, pe lângă produsul final, rezultă o energie pozitivă, o armonie care ne dă o stare de bine. Dacă tot timpul simțim că trebui să concurăm, pur și simplu ne secătuim de energie.

Omul, nu este cel mai rapid sau cel mai puternic animal de pe Pământ, însă împreună, în grup devine mult mai puternic. Dar, vedeți voi, să nu cădeți în capcana următorului fapt: ca să fiu puternic și ca să-mi fie bine e musai să mă afiliez unui grup. Nu asta am vrut să punctez aici. Tema principală este colaborarea, dar în așa fel încât fiecare să-și păstreze individualitatea și personalitatea. Nu vi se pare ciudat că tocmai persoanele mai neîncrezătoare în propriile forțe vor tot timpul să dovedească ceva, ele caută mereu competiție, sau conjuncturi prin care să arate că sunt mai presus decât alții?

Trăim vremuri ciudate, însă se vede cum doar cooperarea ne poate face să reușim!

Să avem grijă de noi, de semenii noștri și de tot ceea ce ne înconjoară, să avem grijă de casa aceasta a tuturor, numită planeta Pământ!

P.S. Pe melodia de mai jos am scris mare parte din articol:

https://www.youtube.com/watch?v=jDEBc_Ly3Dk