De la suflet pentru suflet

13.05.2017

Am început să scriu... și o voi face pentru oameni...

În primul rând vreau să-ți mulțumesc ție, dragă A., pentru felul cum m-ai privit atunci când m-ai întrebat: "când te apuci sa scrii?"

Dragă A.! Înainte de a începe, aș vrea să-ți spun că toate aceste cuvinte au reușit să iasă la suprafață datorită ție. Felul în care te văd că trăiești cu emoție de fiecare dată când îmi găsesc cuvintele care să descrie cum te văd eu pe tine, îmi dă energia necesară de a merge mai departe și de a avea curajul să caut și mai adânc în sufletul tău lucruri de care poate nici tu nu ești conștientă, dar lucruri care ajung să fie oglindite de ochișorii tăi, ochișori care privindu-mă curios, cu admirație și pasiune, mă fac să fiu cea mai bună versiune a mea!

În urmă cu ceva timp, urma să mergem la munte, un grup de aproximativ 20 de oameni. Știam că unii sunt singuri și mă gândeam să aprind puțin atmosfera, așa că am scris un email în care descriam pe scurt cam ce cred eu despre relații, și se pare că unora le-a plăcut mult ce am scris pe acolo. Idei din acel mail urmează mai jos.

Nu aș vrea să scriu lucruri care să placă neapărat și care să mângâie ego-ul, ci îmi doresc să descriu și să pun în discuție lucruri evidente, dar care la prima vedere dor, pentru că răscolesc emoții și sentimente și lucruri care pun într-o altă lumină ceea ce vrem noi să credem despre noi. Da, am zis bine, căci între ceea ce vrem noi să credem despre noi, ceea ce suntem în realitate, și cum suntem percepuți de alții e o mare diferență.

Dragă A. , mi-ai spus azi ca eu sunt sinonim cu "încăpățânarea" :) îți dai seama că eu nu am deloc percepția asta despre mine, ci "aș vrea" să fiu perceput ca ambițios, nicidecum "încăpățânat". Dar oare cum suntem noi de fapt?

Ce face sau ce anume creează disonanța asta între ceea ce suntem și ceea ce arătăm în afară? E o întrebare pe care aș vrea să o dezvolt mai mult, pentru ca e unul din aspectele care contează în relația dintre doi oameni; însa, mai întâi, câteva idei...

Ne găsim, aflăm unul de existența altuia și începem să visăm...

#Pași. Într-o relație apar mai mulți pași, iar primul e acela la care nu prea ai ce să faci, e vorba de chimia ce poate apărea între doi oameni: fie e, fie nu; practic, e ceea ce te atrage la nivel fizic.

Deși mulți afirmă că modul în care iți întâlnești perechea ține de noroc, eu țin să-i dezamăgesc. Îmi vine în minte acum o expresie care-mi place foarte mult: "norocul reprezintă întâlnirea pregătirii cu oportunitatea". Poți să fi cea mai de treabă și drăguță persoană de pe lume. Crezi că stă lumea la coadă la tine la ușă că să te cunoască mai bine? Nu, în nici un caz! Va trebui să cauți mereu oportunități care să-ți scoată în valoare felul tău de a fi, și astfel, cel care va rezona cu tine, se va intersecta cumva. Așadar, fii mereu pregătit, fii mereu cea mai bună versiune a ta, și trăiește viața! Știm că frumusețea e în ochii celui care privește, așa că nu o mai lua personal atunci când nu placi cuiva; pentru că așa cum nici ție nu-ți place oricine, nu toată lumea te place. Sunt oameni cărora nu le plac bananele. Au oare bananele vreo vină?

În al doilea pas e necesar să-ți dorești să cunoști persoana respectivă mai bine, mai profund, să vezi dacă te "potrivești" și în alte aspecte, să vezi dacă iți place cum gândește, ce valori și principii are... iar după, totul depinde de voi. Treaba e, că uneori în dansul ăsta al dragostei, lucrurile se petrec ciudat, la fel ca în fizica cuantică :)) Ajungi să te îndrăgostești, nu atunci când persoana respectivă e lângă tine, ci atunci când ești singur, și iți creezi multe gânduri în minte, despre tine și ea... omul, într-adevăr, e cel mai mare hipnotizator al lui însuși... dacă iți dorești pe cineva doar ca să astupi un gol din tine, mai bine nu o fă! Încearcă să ți-l umpli singur, căci dacă nu, îți pierzi vremea ta și a celui pe care îl atragi spre golul tău!

Oricât de puternici am fi, în dragoste avem nevoie lângă noi de oameni care să ne admire și oameni pe care să-i admiram. Se spune că într-o relație, dacă cel puțin o dată, unul dintre parteneri îl privește pe celălalt cu dispreț, relația respectivă e sortită pieririi.

Fericirea, nu înseamnă nimic, dacă nu e împărtășită...

Femeia, mereu va găsi cuvinte care să o atingă, care să-i dea universul peste cap.

Femeia este o ființă extraordinară: sensibilă și puternică totodată. Este o ființă care tânjește după emoții, își dorește un bărbat puternic, alături de care să știe că indiferent de stările ei capricioase, uneori puerile, el va fi acolo, responsabil și puternic, fără să o judece. Femeia își dorește ca la un nivel mai superficial, să știe/creadă că-l poate conduce pe bărbat, dar la un nivel mai profund, să simtă că nu-l poate controla, că el rămâne stâlpul, prietenul, amantul și bărbatul copiilor lor!

Bărbatul nu are nevoie de multe lucruri, dar și pe cele pe care și le dorește, le vrea să fie de calitate; vrea ca femeia de lângă el să-i fie muză, să-l provoace și să o provoace.

Sunt de părere că femeia nu trebuie cucerită, pentru că altfel o vei trata ca pe un trofeu, și vei cauta mereu altele. Cu femeia, trebuie să te conectezi, trebuie să o prețuiești, pentru că ea, atunci când e îndrăgostită, se va dedica cu totul ție, și tu, ca bărbat, ești profund responsabil de calitatea vieții ei emoționale.

Nu apela la logică atunci când ai o neconcordanța cu femeia! Apelând la logică, pierzi din start orice șansă de a o înțelege și de a-i arăta și ei asta.

Sunt mult prea mulți oameni singuri, și, și mai mulți oameni singuri într-o relație...

#Relații superficiale. Așa cum există oameni superficiali, indiferenți și pentru care viața e ceva ce doar se întâmplă, așa există și relații superficiale, pentru că nu-i așa? oamenii aceștia trebuie să-și găsească și ei jumătatea! Dar, decât să fii cu cineva doar de dragul de a avea prieten/prietenă, mai bine e să fii singur. Cel puțin așa gândesc eu. Dacă ești genul de astfel de persoană pentru care viața înseamnă doar să lucrezi pentru ați plăti facturile, a bea cola și să ieși în mall, dă-ți două palme reci, și în loc să te superi pe mine, mai bine revino-ți și crede-mă când îți spun că îți poți schimba opțiunile și viața! Nu vreau să sune ca niște clișee motivaționale, însă oamenii pot să fie modelați dacă își doresc o schimbare.

Găsește-ți motivarea potrivită și treci la acțiune! Gândește-te că poți învăța să fii mai altfel și mai bun! Așa cum tu ești poate expert în domeniul tău de activitate, tot așa sunt unii oameni care studiază și experimentează zi de zi lucruri ce țin de psihologie, comunicare, comportament, motivare și așa mai departe. Învață de la ei!

Degeaba iți spun eu sau altcineva că trebuie să te schimbi ca să-ți schimbi și viața în bine, degeaba citești chestii motivaționale, și chiar dacă ele te ajută destul de mult, pentru că în prima fază te pot face să conștientizezi că poți și meriți mai mult, în final, pentru schimbare, totul depinde de tine, în sensul că tu trebuie să-ți găsești motivarea pentru care de abia aștepți ziua de mâine.

Să revenim așadar la relațiile care nu sunt relații. Ele reprezintă doar o uniune de complezență între doi oameni care nu se cunosc nici pe ei, darămite să-și dorească să cunoască persoana de lângă ei. Oamenii au nevoia de a face parte dintr-un grup, și asta e o dorință foarte puternică. Dacă te consideri mai nebunatic, sau mai special, e OK, ma bucur că te cunoști! Și crede-mă e OK să nu fii ca și majoritatea. De exemplu, mie îmi plac foarte mult excepțiile, și niciodată nu mi-a plăcut statistica. Da, statistica ajută, îți oferă un confort, o anume predictibilitate, dar în iubire ai nevoie de nebunie, de pasiune, de emoții, care dragă cititorule, sunt orice, dar nu predictibile!

Sunt mulți care divorțează deoarece: "nepotrivire de caracter" :) ei bine, de multe ori intrăm într-o relație, așa cum am zis mai sus, numai ca să nu fim singuri. Nu ne place în mod deosebit de persoana respectivă, însă sperăm că îl vom schimba/modela după bunul nostru plac. Total greșit așa ceva! Un alt aspect e că ajungem să sperăm că omul lângă care suntem, și pe care l-am atras în viața noastră se va schimba așa cum vrem noi. Cu riscul de a mă repeta: total greșit asa ceva! Da, oamenii se mai schimbă, se modelează, dar când o faci la un nivel mult prea înalt pentru cineva, riști să te pierzi pe tine și niciunul nu mai știe care și unde îi este locul. E frumos să găsim oameni pe aceeași lungime de undă cu noi și alături de care să simțim că ne completăm și ne dezvoltăm reciproc.