Cum văd eu spiritualitatea

Trăim o perioadă în care tot mai multă lume devine "atrasă" de spiritualitate și energii. A devenit la modă să te consideri spiritual. Bineînțeles, apar și oportuniștii care profită. Copil fiind, am știut cumva și am simțit că există ceva mai mult. Aveam și am, întrebări și gânduri. Am căutat răspunsuri în filosofie, NLP, arte marțiale, psihologie, psihanaliză, dar, nu și în religie, oarecum am știut că este o mare păcăleală.

Oamenii care sunt buni, sunt oricum, și fără religie. Dacă s-ar preda adevărata istorie a omenirii, despre cum am apărut, despre karmă și reîncarnare, cred că am fi mult mai evoluați.

Religia ne învață să căutăm în afară, spiritualitatea proprie ne face să căutăm înăuntrul nostru, să devenim ceea ce oricum suntem, fără dogme, fără ego, și fără un sistem de credințe de împrumut. Este un paradox să vrem a avea mereu dreptate dar majoritatea ideilor sunt de împrumut. Personal, cred că dacă lumea ar ști adevărul, ar fi mai bună și nu ar mai exista fanatici religioși.

Spiritualitatea începe cu conștientizare. De obicei vine cu o schimbare în stilul de viață. Calea spiritualității este susținută de o inteligență emoțională pe măsură, de sport, alimentație. Nu devii spiritual de pe o zi pe alta, necesită o oarecare disciplină. Sună fain să știm că suntem divini, dar alegând calea spiritualității, putem descoperii și că este posibil să avem în spate un bagaj emoțional care ne pune piedici, programe care ne sabotează, probleme de rezolvat. Ca și sfat: îmbrățișați problemele, acolo este oportunitate!

Suntem un suflet într-un corp, pentru anumite experiențe. Pe calea spirituală descoperim rănile de vindecat și conștientizat, traumele, fricile. Drumul uneori devine foarte provocator, dar, de exemplu dacă ceva ne supără în viață, înseamnă că acolo este o lecție, o umbră sau poate cineva servește drept oglindă pentru noi. Același om se comportă diferit în preajma unor persoane diferite.

Pe calea spiritualității învățăm cum să devenim ceea ce ne dorim să atragem în viața noastră, învățăm că rugăciunile făcute dintr-o perspectiva a simplei dorințe și a necesității nu ne sunt îndeplinite. Degeaba te rogi la divinitate. Acesta, universul, vrea să atragi. Ca și atunci când ceva merge prost, parcă toate merg. Și totuși, uneori o zi proastă este doar o zi proastă.

Pe calea spiritualității mai învățăm și că divinitatea nu este o persoană cu barbă care stă în ceruri și ne pedepsește. Învățăm că nu există rai și iad.

Totodată, de spiritualitate țin și: călătoria/proiecția astrală, comunicarea directă cu sinele superior, entități care ne sunt ghizi, vieți anterioare, al treilea ochi, chakre, vibrație, karma, fragmente de suflet, egregor, entități de vibrație joasă. Cu siguranță vine la mulți care citesc, următoarea întrebare: la ce îmi folosesc toate acestea? Răspunsul diferă de la o persoană la alta, pentru că nu există o cale comună care să fie urmată de mai mulți. Calea este proprie, în funcție de nevoile, lecțiile, legămintele, gradul de evoluție și conștientizare al fiecăruia dintre noi. Pentru mine spiritualitatea înseamnă că orice s-ar întâmpla știu că o să fie bine. Fiind un suflet și o fire curioasă, pe mine mă interesează să aflu cum pot vindeca anumite lucuri, care e cauza problemelor, ce se întâmplă pe alte planete și în univers, asta ca să enumăr doar câteva aspecte personale.

Spiritualitatea nu exclude știința. Spiritualitatea nu înseamnă retragere, nu înseamnă renunțarea la plăceri. Da, poate însemna și disciplină, dar nu să ne pedepsim, ci să ne eliberăm de frici, constrângeri, programe. Totul se face treptat și în paralel asupra unor aspecte din viață. Când noi ne schimbăm, totul în jur se va schimba. În spiritualitate, înțelem conceptul de oglindă din viața noastră și totodată cum unele lucruri ne apar nu pentru că viața este grea și lumea rea, ci pentru că noi trebuie să schimbăm ceva.

Spiritualitatea presupune o sărbătoare, o armonie a întregii ființe!

Fizica cuantică, cel puțin câteva aspecte din ea, are lucruri în comun cu spiritualitatea, cum ar fi: fenomenul de entanglement (inseparabilitatea cuantică), vibrație, existența doar a timpului prezent. Conform unor teorii din fizica cuantică, timpul nu există, astfel nu există trecut și nici viitor ci doar prezent. Fizica la nivelul atomilor nu corespunde cu fizica cunoscută la nivelul universului, și totuși universul este alcătuit din atomi. La fel, fiecare individ se consideră unic și special iar la nivel de creație suntem toți unul și același. De exemplu și eu cred într-un fel că așa cum marii inventatori nu au inventat nimic propriu-zis, ci doar au descoperit ceva ce există deja, tot așa poate fi și cu spiritualitatea, dăm la o parte ceea ce nu trebuie și descoperim ceea ce contează. Dar, se spune totodată că universul este în expansiune și suntem co-creatori, iar momentan în mintea mea aceste idei se bat cap în cap, păi ori totul există deja, ori nu, și de fapt, creăm mereu. Ei bine, și cu astfel de întrebări te "lupți" pe calea aceasta :). Pentru unii poate fi confuzie, pentru alții o provocare. Totul pare a fi o decizie sau o iluzie? Totuși, cred că unde ne aflăm astăzi reprezintă deciziile luate la un moment dat în viață.
Dar da, este nevoie de acțiune pe acest drum. Îmi place mult proverbul leneșul vrea mereu să facă ceva, descrie atitudinea delăsătoare pe care o avem uneori.

Emoțiile reprezintă un aspect foarte important din viața noastră. Problema apare atunci când ne identificăm cu ele. Noi nu suntem emoțiile noastre, iar pe calea spirituală au loc conștientizări, rezolvări și vindecări, învățând să privim lucrurile dintr-o ipostază de non-judecată. Ajungem să înțelegem că tocmai lucrurile pe care le considerăm negative sunt o mare lecție. De exemplu, multe boli și probleme apar pentru că ne aduc niște beneficii.
Din punctul meu de vedere, lucrurile stau aparent simplu: există vreun lucru specific în viața mea care îmi provoacă suferință? Dacă da, înseamnă că acolo este de lucrat și conștientizat, meditat. Cum conștientizăm? Sunt multe moduri, unul ar fi să stăm noi cu noi înșine și să ne gândim ce înseamnă pentru noi acest aspect, ce beneficii ne aduce, ce răni scoate la iveală? Uneori procesul este greoi datorită spălării pe creier, a sistemului de credințe, a normelor sociale legate de locul unde creștem pe planetă, a mecanismelor de apărare și mulți alți factori. De multe ori, subconștientul nostru încearcă să refuleze anumite lucruri, și se creează acele mecanisme de apărare, care de fapt ne sabotează.

Să cultivăm recunoștința în schimbul bârfelor, să începem să ne iubim mai mult, să ne apreciem și să apreciem viața, să descoperim ce ne place, să renunțăm la ego, să ne creștem stima de sine, implicit, să ne creștem vibrația personală. Creșterea vibrației nu înseamnă că vom putea manifesta orice dorință. Pentru manifestare este nevoie de câteva virtuți. Cum ar fi dacă am manifesta chiar orice dorință? Nu toate ne sunt benefice.

În experiența noastră pe pământ dăm și de persoane care servesc drept exemple de așa nu: cei care scriu cu ia in loc de ea atunci când se referă la pronume, cei care vorbesc cu expresii de genul după internet, după jos, cei care aruncă gunoi pe stradă, cei care merg doar pe banda a doua, asta ca să enumar doar câteva aspecte.

Mă bucură să văd cum mulți oameni devin atrași de spiritualitate, dar, totodată văd cum mulți sunt păcăliți. O persoană care se consideră evoluată spiritual dar merge în continuare la biserică, este o persoană falsă. O persoană cu adevărat evoluată, înțelege că biserica și oricare dintre religii nu constitue un adevăr. Spiritualitatea este cunoaștere, nu suferință, simpla expresie "nu ai voie" te duce cu gândul la vinovăție. Din punctul meu de vedere, o persoană spirituală nu merge la biserică, nu are ce să caute acolo. Tot ceea ce știm despre Dumnezeu este prin prisma religiei și a altor oameni? A vorbit dumnezeul bisericii cu voi și v-a spus că trebuie să faceți anumite lucruri?

Ați observat cum oamenii bisericii sunt fie triști fie furioși? Din păcate, pentru mulți, religia este un rău necesar. Ei nu știu altceva, dar le satisface niște nevoi psihologice de bază. Atâta timp cât vom gândi în dualitate și având în minte cauzalitea, rămânem blocați în 3D. De ce pelerinaje? Dumnezeul în care cred oamenii religiei, este într-un loc mai mult decât în altul? Uneori mă întreb, guvernele controlează religia sau invers?

Multă lume caută guru, vraci, mântuitori, incantații, ritualuri care să facă minuni. Și sunt mulți care promit astfel de lucruri, bineînțeles contra unei sume de bani. Nu am nimic împotriva celor care fac o meserie din a vinde soluții. Partea bună este că aduc puțină cunoaștere și conștientizare în lume, partea proastă este că îi fac pe oameni dependenți de ei, spun adevăruri pe jumătate, își impun propriile idei. Acesta este un motiv care, după părerea mea, procesul de dezvoltare personală sau spirituală, făcut în grup, nu va funcționa niciodată. Poți învață pe altcineva tehnici, cunoștințe, dar nu-l poți face tu conștient, și înțelept. Acest lucru trebuie să vină de la sine și să fie descoperit de fiecare dintre noi. De asta binele cu forța este slavie!

Dacă o persoană vă spune să procedați ca și ea, fugiți! Cei care știu nu încearcă să convingă, cei care vor nu trebuie să fie convinși.

Spiritualitatea îți dă înțelepciunea să vezi că nu ești o victimă, că puterea și responsabilitatea este la tine și că dragostea nu presupune ura pentru cei care nu sunt de acord cu tine. Religia este o idee și vedem multe certuri și războaie pe baza a ce idee au unii despre ceva. Spiritualitatea este trăire, conștientizare, armonizare cu universul, energizare, înțelepciune, știință și frumusețe. Descoperim cum universul lucrează prin noi. Devenim o armonie între minte, suflet, personalitate, scopul vieții, lecții. Din punctul meu de vedere, spiritualitatea este acceptarea și iubirea imperfecțiunii, este plăcerea curajului și a curiozității, este trancenderea fricilor și a egoului. Spiritualitatea mai înseamnă și pragmatism, visarea, armonia între cele două, înțelepciunea de a ști să canalizezi energia, gândurile și resursele spre scopuri mai înalte. Cât timp suntem pe acest pământ, nu putem deveni zei, tot va trebui să folosim toaleta. E musai să acceptăm acest adevăr și să lăsăm nebuniile. Nu ne poate vindeca nimeni sau daca chiar o face prin energii dirijate sau curățiri, este doar pentru o scurtă perioadă, fără implicarea și constientizarea noastră este în zadar. Ce mai cred eu? Cred că am fost creați de unii extratereștrii, cred că avem în adn-ul nostru ideea de zei, de asta simțim că există un creator căruia trebuie să ne închinăm, să-l slăvim și să-l îmbunăm. Partea faină în genetică este că putem rescrie anumite gene, și activa pe altele, în funcție de gândire, atitudine și mediu. Mai cred că există energii și entități ce se hrănesc cu emoțiile noastre negative. Nu cred în rai și iad, ele nu există, sunt niște invenții. Nu există niciun mântuitor, dacă Dumnezeu (așa cum îl vede religia) ar exista, atunci ar fi stop joc pentru religie! Totul are sens dacă ideea de diavol, de frică și vinovăție este menținută! Cred în multe vieți și în reîncarnare. Cred că omul sfințește locul, cred în locuri cu energii aparte. Pe calea spiritualității și a meditației descoperim propriul adevăr! Spiritualitate este atunci când atragem și nu când cerșim, este atunci când iertăm, binecuvântăm, gândim echilibrat cu mintea și inima, transpunând în viața de zi cu zi ceea ce primim ca și informație de la spirit. Prin meditație învățăm să comunicăm mai des cu el și cu entități elevate. Există planete, ființe, entități și universuri în care legile fizicii și emoțiile sunt altfel. Noi percepem realitatea prin intermediul organelor de simț, care ne pot înșela, așadar ce este realitatea de fapt? Spiritualiatea este calea de deschidere a celui de-al treilea ochi, de a face călătorii astrale ori regresii în vieți anterioare. Cred în îngeri păzitori dar am mari dubii legate de persoanele medium care fac channeling (persoane care servesc drept canal de informații pentru anumite entități, energii): entități neprietenoase pot intra pe frecvență și putem fi păcăliți. În funcție de virtuțiile integrate, putem avea acces la puteri impresionante și la stări minunate. Cum poți intra în starea theta (stare de relaxare profundă în care putem face vindecări, vorbi cu entități, sursă de inspirație, răspuns la întrebări) dacă nu ai rezolvate probleme ce țin de anxietăți, programe sabotoare, frici, depresii sau dacă nu ai vibrație înaltă? Cum vrem să avem acces la energii creatoare dacă nu avem valori și virtuți? Pot exista atacuri cu energii, dar dacă avem o vibrație înaltă, pur și simplu nu ne afectează.

Atâta timp cât ego mai există nu putem evolua cu adevărat. Bineînțeles că la auzul acestor vorbe egou-l va zice: de ce să evoluez? eu n-am nevoie, cum adică, eu nu sunt perfect, nu sunt suficient de bun?

Cunosc oameni care se cred spirituali dar sunt plini de ei, aroganți, se închină la icoane, bârfesc, sunt ahtiați după bani.

Ne creștem vibrația prin conștientizare și prin creșterea vibrației conștientizăm.

Să încercăm să trăim fără emoții și sentimente de rușine, vină, frică. Să nu ne mai identificăm cu emoțiile. Să nu mai fim sclavii dependințelor ori a atașamentelor nesănătoase. Uneori este nevoie de puțin efort mental, uneori fizic.

Atunci când conștientizăm să trăim prezentul, fără frici, fără ego, știm în sinea noastră că orice se va întâmpla va fi bine. Nu vom mai reacționa din frică.

Dacă un om oarecare ne spune că suntem proști, ce facem? Începem să ne certăm și să ne batem cu el sau ȘTIM că un alt om e liber să spună orice negativ despre noi, pur și simplu nu rezonează cu ceea ce suntem. Dacă în noi există furie, aceasta va ieși la suprafață, trebuie doar ceva care să o stârnească. Dar dacă ea nu există în noi, nu o poate stârni nimic. Problema este că ne identificăm cu anumite emoții, în loc să le conștientizăm și să înțelegem că nu suntem emoțiile respective și că ele sunt doar niște indicatori.

Cei care ajung depresivi nu s-au trezit într-o zi așa, ci puțin câte puțin au ajuns în acea stare. Pentru o minte limpede, intestinele trebuie să fie curate.

Cu toții putem fi de acord că gândirea negativă, răutatea și stresul afectează trupul.

Dar totuși, de ce suferă unele persoane? Păi:

• alegeri greșite și lipsa de disciplină, meditație,
• frica,
• karma din alte vieți. Legat de karma, cred că se poate arde prin înțelegere, conștientizare, asumarea responsabilității și fapte bune. Nu putem minut de minut să plătim karma, am lua razna.
• suflete tinere care se încăpățânează,
• programele pe care le avem ori ni le formăm și ne chinuie,
• servesc drept hrană de emoții negative pentru entități cu vibrație scăzută.

Am tinde să credem că realitatea este la fel pentru toată lumea, însă nu este așa. Încă de mici am fost antrenați să repetăm ce zic alții și dacă greșeam eram pedepsiți. De-a lungul istoriei știute, omenirea a creat legi care mai de care mai ciudate din cauza fricii, neștiinței sau a ignoranței. Și astăzi sunt unii oameni care cred că dacă se împărtășesc cu aceeași linguriță la biserică, nu pot lua stafilococul auriu, sunt mulți care cred că ne tragem din Adam și Eva sau că un șarpe a ademenit-o pe Eva. Greșesc și cei care cred că am evoluat din maimuță. Gândiți-vă numai la faptul ca există multe persoane care consumă băuturi din vitrine în care bate soarele. Sunt mulți care iau diferite medicamente pentru panică, anxietate, depresie sau mai știu eu ce. Există oameni care consideră că femeile nu ar trebui să aibe drepturi, există locuri (creștine) unde femeile nu pot intra. Vă imaginați cum ar fi o lume condusă de astfel de oameni?

Uneori universul îmi vorbește, uneori mintea mea naște tot felul de gânduri. De asta, multe din lucrurile pe care le scriu sunt venite fie de la spirit, care este în comuniune cu universul, fie gândite sau spuse din experiență.

În viață atragem lucrurile de care avem nevoie și care rezonează cu felul noastru de-a fi. Imaginația și intenția sunt foarte puternice. Imaginația poate fi pozitivă, când duce la evoluție și salturi sau negativă când constrânge.

Pe acest pământ avem experiențe fizice, unele dureroase, de asta am și ales încarnarea! Dar nu mai putem fi ingnoranți! Din păcate, există ființe și entități pierdute iar ignoranța, neștiința, vibrațiile joase și neconștientizarea, doar le hrănesc.

Atâta timp cât continuăm să ne batem între noi, o să avem o vibrație joasă și nu avem cum să evoluăm.

Evoluția pe care o văd eu înseamnă cunoaștere, curaj, umor, afecțiune, dragoste.

Pe calea spiritualității învățăm că sufletele știu ce lecții și-au asumat și când anume trebuie să plece dintre noi.

Probabil mulți gândiți că ne îndreptăm atenția către spiritualitate când ne frământă ceva sau avem anumite probleme, și că tot ceea ce am descris mai sus presupune un șir lung de coștientizări, răni de vindecat, efort pentru toate acestea. Probabil că vă mai întrebați care este scopul nostru, acela de a suferii? Nu cred că scopul este acela de a suferii, dar când sufletele noastre aleg să se încarneze pe acest pământ, știu de multe dintre aceste provocări, și poate unul din scopuri este tocmai acela de a ști că avem "uneltele" necesare să le cunoaștem repede, și astfel să ne facem viața așa cum ne dorim.

Avem nevoie atât de solitudine cât și de interacțiuni cu oamenii. Putem învăța regulile jocului sau putem să ne frustrăm, să suferim și să repetăm la nesfârșit vieți și lecții.

Comuniunea cu natura ajută la dizolvarea egoului și la apropierea de univers. Arta, muzica, au un rol foarte important.

Am nădejde că fiecare va înțelege ceea ce este nevoie pentru a merge mai departe.

Totul pare pe repede înainte, universul pregătește ceva. Unii devin prea atașati de ego și de această lume, și învață mai greu.

Acesta este adevărul meu în momentul prezent, al tău poate fi altul!