Cum mi-am construit încrederea și stima de sine

Încrederea și stima de sine ni le formăm în timp. Indiferent de lumea exterioară, atitudinea mentală și forța interioară sunt apecte pe care nu ni le poate lua nimeni si nimic. În această viață, am simțit și experimentat frustrare și neajutorare, am trăit șantajul emoțional, am fost sensibil la părerea altora și m-am considerat victimă. Da, am fost acolo. Au fost momente când îmi era rușine să zic un simplu bună ziua! Dar, cumva știam că viața este mai mult decât atât. Am înțeles că fizicul și mintea trebuiesc antrenate, am simțit că avem suflet.

Ceea ce descriu mai jos reprezintă lucruri și aspecte care m-au ajutat să conștientizez, să-mi formez și să-mi întăresc încrederea și stima de sine. Descrierea și prezentarea lor este pur și simplu aleatorie, nu într-o ordine a importanței, deoarece, toate aceste lucruri au contat și contează pentru mine, fiecare în parte ajutându-mă să devin un alt om. De fapt, să descopăr ceea ce oricum sunt. Totuși, poate că meditația m-a ajutat într-un mod mai diferit să-mi cresc nivelul de conștientizare, lucru care se reflectă în toate aspectele vieții mele. Pentru tine cel/cea care citești, pot fi cu totul alte lucruri. Adevărul meu nu trebuie să fie și adevărul tău, din această cauză mi-aș dori ca cele prezentate mai jos să fie doar o sursă de inspirație.

Nu cred că scopul vieții este să ajung undeva sau cumva, pentru că mereu apare altceva. Universul se schimbă. Și noi odată cu el. Scopul, dacă-l putem numi așa, este acela de a învăța să te joci cu existența, să trăiești, să experimentezi și să aplici, să conștientizezi, să creezi, să manifești, să oferi, să creezi. Este o stare tare placută atunci când ești asumat, împăcat și fericit cu alegerile tale pentru că te ajută să fii mai aproape de tine, mai aproape de esență. Cu cât ești mai aproape de tine și de ceea ce ești cu adevărat, cu atât descoperi scopul tău în viața aceasta, și astfel atragi oameni asemeni ție și experiențe pe măsură.

Poate o mă întorc pe acest pământ sau poate în altă viață o să fiu pe alte planete, în alte galaxii sau universuri, dar până atunci, îmi doresc să mă bucur de această călătorie și să las o lume mai bună pe această planetă.

Acesta nu este un ghid de așa da și altceva nu. Fiecare din lucrurile prezentate mai jos pot însemna cu totul altceva pentru o altă persoană. Repet, ceea ce descriu reprezintă ceea ce au însemnat și înseamnă pentru mine.

Sunt drumuri în viață care nu duc nicăieri, drumuri pe care așteptăm să vină cineva să ne salveze de noi înșine. Ei bine, n-o să vină nimeni! În această viață totul este despre tine și nimic despre tine! Putem să ne blocăm în fundături precum frustrări ori ignoranțe sau putem să învățam să ne jucăm după regulile universului.

Unele lucruri sunt ciclice în viață, perioadele de criză vin și trec, însă rămâne caracterul!

Faptul că încerc să mă îmbunătățesc mereu, nu înseamnă că nu sunt bine acum, ci doar că pot fi și mai bine. Asta este pentru cei care spun că ei nu au de ce să se schimbe. Atâta timp cât trăim doar mental și doar prin ego, perspectivele și oportunitățile sunt limitate.

Când vine vorba de evoluție, nu există tot timpul un moment zero, totul este un proces, o cale a fiecăruia, viața este cu suișuri și coborâșuri, dar, la final de zi sau de săptămână, să fie un minim pe plus.

Aș vrea să fac o mențiune legată de diferența dintre încrederea în sine și stima de sine, așa cum o înțeleg eu. Încrederea în propria persoană ține de abilități, însă stima de sine rămâne aceeași chiar dacă pierdem la un joc de exemplu. Stima de sine ne face să ne iubim și să credem că merităm lucruri faine în această viață, indiferent de greutăți.

Așadar,

Curiozitatea. Sunt curios din fire, îmi place să știu cum funcționează lucrurile.Îmi place să mă joc și să experimentez. Am învățat cănu trebuie să iasă totul din prima, și nu mi-e frică să greșesc. Învăț mereu, apreciez când sunt corectat. Mereu gândesc că nereușind din prima, doar descopăr lucruri care nu merg. Asta îmi dă cunoaștere în timp și chiar ador proverbul "talentul nu înseamnă nimic fară muncă".

Îmi place să descopăr locuri noi sau lucruri care pot funcționa și altfel. Sunt foarte curios de cum a evoluat viața în alte universuri.

Totuși, înainte de a continua, aș vrea să prezint niște aspecte legate de copilăria mea, încercată și cu multe lipsuri. Absența lucrurilor materiale, provocările sau abundența au sensul pe care îl dăm și-l înțelegem. Iată câteva aspecte personale. Când eram mic mă răceam destul de des, așa că în generală fiind, am început să fac flotări, genoflexiuni și abdomene până îmi venea greață de oboseală. Exercițiile fizice și munca câmpului m-au călit. După ce-am dat ultima probă la examenul de capacitate, în clasa a 8-a, la ieșire, majoritatea colegilor mei erau așteptați de către părinți și au plecat la cofetărie sau ștrand. Eu am plecat la sapă, la porumb. Când am dat admiterea la liceu, din cele doua licee din oraș, am intrat în prima clasă din primul liceu, considerat cel mai bun. Intrasem în clasa cea mai bună din oraș, în A, plină de copii de doctori, ingineri, directori... Toată vara, înainte de clasa a 9-a mă gândeam că poate ar fi mai bine să mă transfer în B, că poate nu fac față. Da, mă comparam cu alții. Dar, în liceu viața a fost faină, alături de mine, în clasă, mai erau vreo 2 colegi de pe sate care învățau bine și încă vreo câțiva din familii normale, așa că m-am liniștit și chiar o fost o perioadă faină. Apoi, o urmat plecarea la facultate, în Timișoara, unde chiar o trebuit să mă descurc de unul singur: de la a gestiona banii (nu că aveam prea mulți, am avut bursă socială) până la a face de mâncare. În Timișoara am început să mă formez și cizelez. Apoi, printr-o conjunctura de fapte și evenimente am ajuns în București. Dintr-un copil care mergea la sapă, cu animalele la păscut, la coasă și diferite munci ale câmpului, copil care vara umbla și desculț când i se rupeau tenișii, am ajuns în capitala țării să țin prezentări și training-uri la zeci de colegi. În perioada copilăriei, până să merg la facultate, verile erau faine tare, împărțite între diferite munci și jocuri cu copiii de pe stradă, pescuit, mers prin pădure după ciuperci, mers cu caprele pe deal, jocul cu cornete, datul cu camera de tractor pe râu… Eram slab fizic, dar cumva rezistam la efort susținut. Am avut o naivitate legată de cuvinte. Recunosc că încă o mai am. Dacă cineva spune că va face ceva, chiar mă aștept să facă, știind că așa sunt eu și respect ceea ce zic.

Nu mi-a plăcut să citesc, asta până am descoperit Cele doua Diane,Manon Lescaut, Pădurea spânzuraților și Invitația la vals.

Și revenind.

Cărțile. Acum îmi place să citesc, descopăr multe lucruri interesante și pe măsură ce citesc, îmi vin tot felul de idei. Cărțile îți oferă o oarecare cunoaștere, dar nu înțelepciune și experiență. Cunoștințele se mai uită, experiența niciodată. Poți citi despre dragoste, spiritualitate, dar trebuie să le trăiești, să le descoperi în tine, să descoperi esența ta. Multe cărți vorbesc doar despre ceva. Când citesc, încerc să am mintea deschisă dar sceptică, și astfel simt că mintea se deschide și mai mult. Dacă ceva este scris nu înseamnă că este și adevărat. Unele lucruri sunt doar exemple de așa nu! Atunci când dau de o carte bună, mă uit la bibliografie să văd ce recomandă autorul, și de multe ori merg așa din carte în carte. Unele cărți sunt foarte faine și bune, scrise cu pasiune și înțelegere. În 10 minute citești 10 pagini, în 5 zile ai citit deja 50 de pagini. Media mea este de o carte jumate pe săptămână.

Abilitățile. Este important să descoperim ce abilități avem.Fiecare om se naște cu niște daruri, iar altele se deprind și se formează în viață. Important este să le știm care sunt și să le punem în practică. De exemplu, cu una dintre abilități cred că m-am născut și îmi vine natural și fără efort s-o pun în practică, apoi celelalte doua le-am descoperit și le-am antrenat de-a lungul timpului.

NLP (Programare Neuro Lingvistică). Descoperind această unealtă pentru analiza gândirii și a vorbirii am devenit mult mai atent la cum mă exprim în primul rând față de mine însumi. Deși, poate greșit înțeles și perceput de către mulți oameni care i-au dat conotații negative, pe mine, NLP-ul m-a ajutat mult să devin mai asertiv în exprimare și să înțeleg anumite subtilități din comunicare.

Programarea Neuro Lingvistică m-a ajutat să înțeleg anumite procese mentale, faptul că avem subprograme și că ele pot fi modelate astfel încât să ne facem viața mai interesantă și să nu ne mai sabotăm pe noi înșine. Ca și ființe umane, interacționăm cu mediul înconjurător prin intermediul simțurilor și a interpretării din mintea noastră, iar ceea ce credem că simțim (și simțim ceea ce credem), o definim ca realitate, însă interpretarea aceasta poate fi modificată.

Coaching-ul este o altă unealtă (legată într-o anumită masură cu NLP-ul) care m-a ajutat să comunic mai ușor, să înțeleg puterea întrebărilor și totodată să văd că oamenii au în ei resursele necesare pentru a rezolva o potențială provocare în viață. Coaching-ul mă ajută enorm în mediul profesional, iar în mediul personal încă mai învăț cum să-l aplic cu înțelepciune. Provocarea este aceea de a nu da sfaturi, ci doar să asculți, să fii atent la detalii și să te joci cu întrebările, astfel oamenii se deschid și înțeleg că rezolvarea este la ei.

Navy SEALs. Nu sunt adeptul războiului și consider o prostie faptul că oamenii încă se mai bat pentru lucruri stupide. Navy SEALs reprezintă unitatea de elită a forțelor speciale ale armatei SUA, adică cei mai speciali dintre cei mai buni. Atât cât mi-a permis ceea ce poate afla un civil, am căutat să cunosc și să învăț tehnici, tactici și proceduri prin care un om obișnuit poate deveni mai bun și poate învăța să opereze la un alt nivel. De exemplu: tehnici de supraviețuire, gestionarea efortului, antrenamente mentale, planificare si ducerea la bun sfârșit a unei acțiuni sau prezența de spirit în momente de haos. În viată, să știi că te poti baza pe cunoștințe, abilități antrenate și resurse interioare îți dau o mare siguranță

Artele marțiale, în special wing chun-ul au avut și au un loc aparte în viața mea. Artele marțiale nu înseamnă bătaie, ci focus mental, disciplină, focalizarea și conștientizarea energiei. De-a lungul timpului am învățat că este mai bine să fii un războinicîntr-o grădinădecât un grădinarîntr-un război. Uneori, lumea poate fi un loc dur care nu ține cont de karma sau bunătatea ta și este nevoie să te poți apăra sau să poți apăra pe cei dragi. Frumusețea, eleganța și eficiența wing chun-ului sunt aparte. Aici am învățat să-mi coordonez simultan partea stângă și cea dreaptă a fizicului. Am învățat despre biomecanica corpului uman și cum anumite mici detalii din poziții, fac o enormă diferență. Tot aici am învățat că trebuie să lucrez asupra rigidității corpului meu.

Situații noi, ieșirea din zona de confort. Începând să călătoresc tot mai mult, eram pus în fața unor situații și locuri noi, și astfel ieșeam din zona de confort. Provocările sunt oportunități, iar uneori doar mă retrag un pas în spate să înțeleg ce nu înțeleg de fapt. Multe lucruri din trecut acum le-aș fi rezolvat altfel dar poate dacă nu treceam prin ele nu aș fi avut experiența de așa nu.

În situații noi, devii mai creativ și mai înțelept. În situații neprevazute descoperi adevărata ta natură. Nu e musai să fie totul perfect, trebuie doar să încep de undeva, cu un amestec de planificare, improvizație și reziliență. Nimeni nu te salvează, poți fi o persoană frustrată că lumea nu reacționează cum vrei tu sau te poți schimba.

Practic recunoștința. Am învățat puternica artă a aprecierii și a recunoștinței. Mulțumesc pentru tot ceea ce am. Poate nu înțeleg acum rostul la tot, dar, cu siguranță este pentru binele meu suprem. Îmi sunt recunoscător și mă iubesc pe mine însumi pentru tot ceea ce reprezint, sunt recunoscător și trimit recunoștință și apreciere universului pentru lucrurile și experiențele din viața mea. Binecuvântez mâncarea pe care-o mănânc, și în fiecare zi știu că va fi bine, oricum va fi!

Sunt recunoscător oamenilor din viața mea care mi-au servit sau îmi servesc drept oglinzi pentru conștientizare și evoluție. De exemplu, în viața mea au fost persoane care m-au făcut să conștientizez stilul de atașament pe care-l am, și anume stilul evitant. Poate în dragoste nu am fost mereu transparent.

Asumarea responsabilității. De ce fugim de noi când avem o problemă? Doar atunci când am înțeles și încet, încet am început să-mi asum responsabilitatea pentru anumite evenimente din viața mea, am putut să încep să schimb și mai multe. Am dat și eu vina pe lucruri exterioare și cădeam pradă șantajului emoțional. Am trăit și eu perioade când mă simțeam o victimă. Uneori, știm că doar gândirea noastră a dus la problemă și atunci se poate întâmpla să ne sabotăm mai mult, ajungem să ne temem să mai luăm decizii și trăim cu frica că alte gânduri pot cauza alte posibile probleme, și practic nu mai avem încredere în noi înșine. La mine, toată munca a fost un proces de durată, nu s-a întâmplat de azi pe mâine, dar încet am învățat că atitudinea mea mentală este cea care mă sabotează și dacă niște gânduri pot duce la anumite trăiri, alte gânduri pot duce la altfel de trăiri. Dacă un om mă face prost, nu mai reacționez, este problema lui, poate are o zi proastă și așa știe el mai bine să reacționeze. Eu sunt responsabil pentru gândurile și emoțiile mele. Oamenii se schimbă din interior. Mare atenție cu disonanța cognitivă, când ajungem să apărăm și să argumentăm deciziile noastre chiar și ilogice doar ca să nu părem proști. Cred că disonanța cognitivă este jocul preferat al egoului.

Indiferent de greutăți și provocări, sinceritatea față de propria persoana e musai să primeze!

Ciudat faptul cum ne dorim ca divinitatea să facă totul pentru noi dar plăcerea finală să o simțim doar noi. Totodata, ciudat mi se pare și cum avem programe sabotoare și dăm vina tot pe divinitate pentru ele.

Suntem ceea ce alegem, nu putem ignora asta, suntem gândurile și atitudinile noastre și avem control asupra lor. Mulți poate, am avut o copilarie mai grea, dar asta nu trebuie să fie o scuză! Fă rai din ce ai!

În viața mea au existat urcușuri, platouri, și coborâșuri dar per total simt că am avansat. Încă învăț aptitudini. Nimic nu s-a întâmplat dintr-o dată, totul este un proces.

Este foarte important să ne învingem automatismele, creierul vrea confort mereu.

Fericirea nu poate fi atinsă prin lene - Paracelsus.

Inteligența emoțională. Emoțiile sunt doar emoții, un indicator despre ceva. În loc să fiu furios, îmi zic, bun, acum experimentez emoția de furie. Am învățat pe propria piele că atunci când cazi pradă emoțiilor, nu mai ești în control. Iar un om care nu-și poate gestiona și înțelege emoțiile, ajunge să fie sclavul lor și a evenimentelor exterioare. Din această poziție, nu poți fi asumat, nu poți învăța nimic, ci te simți doar o victimă a ceva ce ți se întâmplă. Am citit despre inteligența emoțională, am meditat, am observat, m-am observat. Nu mai caut validare.

Am învățat diferența dintre a acționa și a reacționa.

Antrenarea și diciplina emotională se pot învăța. De exemplu, când gătesc ceva, aleg să aștept până la final când totul este gata, alții poate se satură din gustat.

Putem alege să fim ancorați în trecut sau putem alege să fim adaptabili.

Nu tot ce simți este adevărat!

Pasiunile. Chiarnu am timp să mă plictisesc, mereu am sau găsesc ceva de făcut. Pasiunile mă încarcă cu energie, mă conectează cu mine însumi și îmi dau o stare sufletească de bine. Atunci când fac ceea ce îmi place, uit de timp. Există persoane care cred ca hranitul animalelor este o pasiune, pentru mine asta reprezintă doar o faptă bună.

Dizolvarea ego-ului. Recunosc, există momente în care simt nevoia unui maestru. Până atunci voi fi eu unul pentru mine. În viața mea, totul a fost prin muncă, nu prin scurtături, și nu mi-e teamă de eșec. Atunci când suntem plini de ego și considerăm că totul se învârte în jurul nostru, blocăm experiențe, cunoaștere și bucurii care altfel ne-ar învăța multe. Cu cât este mintea mai slabă și mai fricoasă, cu atât mai mare este și ego-ul. Am învățat că în viață, uneori este mai importat să fii fericit decât să ai dreptate!

Natura. Muntele. Cineva a spus odată: nu cucerești un munte, te cucerești pe tine. Îmi place la nebunie să merg prin natură și pe munte. Deși unele trasee mă epuizează fizic, mă încarc cu o energie de nedescris. Îmi limpezesc gândurile și simt că trăiesc. Plus că, de cele mai multe ori, mă abat de la trasee, îmi place să descopăr cum se vede de pe o culme unde nu merge multă lume, îmi place să caut locuri pline de magie și cu o energie aparte. Muntele te învață ce înseamnă respect, focus, antrenament, perseverență.

Conștientizarea energiei masculine. Asta a durat ceva până s-o înțeleg și s-o integrez dar apoi am îmbrățișat-o și i-am înțeles puterea pe care o are în viața mea, și când mă refer la putere nu este vorba despre forța fizică. Același lucru se aplică și femeilor care-și înțeleg, acceptă, apreciază și iubesc energia lor feminină. Energia masculină și feminină sunt foarte puternice ambele, sunt forțe creatoare, magnetizante, energizante. Mulți oameni nu le înțeleg pe deplin sau nu le accepta, le suprimă, neștiind că tocmai prin aceasta aduc mediocritate în viața lor.

Este acea stare prin care dau siguranță femeii de lângă mine, este vorba despre curajul de a avea curaj, de asumarea deciziilor, de integritatea cuvintelor și a faptelor, despre curajul de a sta drept și de a lupta pentru valorile în care cred.

Ca bărbat, în ziua de azi, consider că este un minim necesar să ai carnet de conducere, să știi să mergi cu bicicleta, să știi să înoți și să ai minim o pasiune.

Increderea în sine, mentalitatea, viziunea, planurile, orientarea în spațiu, protector pentru cei dragi, prezent, calmitatea, asertivitatea, libertatea, independența sunt câteva din aspectele la care lucrez și care au devenit parte din felul meu de-a fi.

Frumusețea unui bărbat stă în atitudinea sa!

Hrana. Nu dau sfaturi de nutriție, însă ceea ce mâncăm, influențează ceea ce facem, cum ne simțim și cum gândim. După ce am descoperit importanța microbiomului, sunt mult mai atent să mă hrănesc sănătos și diversificat. Vă recomand să citiți despre probiotice și prebiotice și importanța lor în viața noastră.

Fizicul și mintea trebuiesc antrenate, avem suflet dar trebuie să lucrăm atât mintea cât și trupul și pentru asta este important să ne asigurăm că le hrănim corespunzător pe toate!

Suntem și devenim ceea ce consumăm!

Meditația și spiritualitatea. Oh,nu am cuvinte să descriu beneficiile meditației în viața mea. De mic copil am simțit cumva că există ceva mai mult, decât ceea ce vedem, în această viață, dar, contextul a făcut ca o bună perioadă din viața mea să mă focusez mai mult pe partea rațională a lucrurilor. Apoi am descoperit cât de important este să devii deschis la a primi informație de la univers, să înțeleg jocul și să nu mă mai împotrivesc, ci dimpotrivă, atunci când este nevoie să caut îndrumări de la sinele meu superior, de la ființe de lumină și de la univers. Înțelegând și simțind că sufletul are o experiență fizică, încet încet am început să cunosc, să stiu, să simt lucruri, să-mi amintesc, să îmbrățișez misterul, să-mi fac curățiri și protecții când este cazul. Am înțeles scopul religiei și metodele subtile prin care se dorește ca lumea să fie docilă, să rămână la un nivel de conștientizare scăzut, să nu-și asume nicio responsabilitate și să creadă că s-a născut din păcat și că are nevoie de o așa-zisă izbăvire de undeva din afară. Nu există oameni sfinți, experiența pe această lume face să avem nevoi, să mâncăm, să mergem la toaletă...

Dragilor, totul se rezolvă în interior, prin deschidere, observare, asumare si integrare. Meditând, învățând și descoperind lucruri care-mi cresc vibrația, a crescut și nivelul de conștientizare care se reflectă în toate aspectele și acțiunile vieții mele.

Există două tipuri de meditație. Cea mentală când te antrenezi să devii mai concentrat, mai focusat, mai calm, și meditația care trece dincolo de minte, unde te conectezi cu universul, iar aici nu există limite, aici apare intuiția, aici apar premoniții, aici apar informații...

Rămâi într-o stare de calm, observă și nu judeca gândurile.

Există atacuri energetice și trebuie să știi să te protejezi!

Programe. Mi-am revizuit programele. Merit să fiu fericit. Merit tot ce este mai bun în această viață! Simt, pot, înțeleg, știu, sunt, cunosc, apreciez bucurie și abundență!

Cuvintele pe care le folosim despre noi înșine pot scoate la iveală programele interioare după care rulăm în această viață. De asta uneori este tare fain când întâlnim persoanele care servesc drept oglinzi și lecții pentru noi. Ați observat cum în preajma unor oameni ne comportăm într-un fel și în preajma altora în alt fel? Face parte din jocul universului, uneori noi servim drept oglinzi pentru cei din jur, alteori alții servesc drept oglinzi pentru noi. Trebuie doar să fim deschiși, și să observăm.

Viața nu este despre a fi perfect, ci despre a fi fericit!

Cred cu tărie că universul iubește oamenii curajoși și noi suntem co-creatori în acest univers care încearcă să se cunoască pe sine prin noi și totodată să evolueze. Este un joc fain și interesant. Universul iubește arta, creația, curajul, dragostea.

Orice lucru pe care-l facem, îl facem din doar două motive: din frică sau din dragoste. Fugim de ceva sau înspre ceva.

Cultivarea respectului. Am învățat să respect deciziile altora. Fiecare are propria cale, propriul nivel de conștientizare.

Unii oameni nu știu cum să fie fericiți, și încă lucrez la faptul că nu este treaba mea să conving. Dar cred cu tărie că binele cu forța este sclavie! Nu poți obliga oamenii, uneori le faci mai mult rău crezând că le faci bine. Și le poți răpi faptul de a învăța o lecție.

Într-o relație este periculos să faci pe salvatorul mereu, pentru că poți face partenerul să se simtă obligat să facă anumite lucruri.

În timp am învățat că este mai important să încurajezi și să arăți compasiune. Uneori, asta este tot ce au nevoie cei din jur.

Propria cale. Am învățat să caut și să înțeleg contextul mai larg, că mereu există și alte perspective. De ceva timp sunt pe o cale ce are provocări ce necesită înțelepciune, acceptare uneori, învățare de lucruri noi iar atitudinea și felul de-a fi, mă susțin și îmi sunt aliați. Am învățat să nu mă mai tem de reacțiile oamenilor. Mi-am stabilit limite. Dacă tu nu te respecți, nici alții nu or s-o facă iar ca să faci bine trebuie să fii puternic.Timpul meu este prețios.

Calea mea înseamnă curiozitate, conștientizare, explorare, cunoaștere, joc, natură, dragoste.

Gândirea pozitivă. Se spune că poate și pesimiștii și optimiștii au dreptate dar optimiștii se simt mai bine.

Nu gătesc cu știri pe fundal, am grijă cu ce îmi hrănesc subconștientul, nu mănânc cu telefonul aprins, poate doar o muzică bună pe fundal…

Există o zicală zen care spune că două gânduri nu pot exista în același timp în minte. Așadar, mereu avem opțiunea de-a alege cum și ce să gândim. O altă vorbă spune că atunci când voința și imaginația sunt in conflict, imaginația câștigă mereu. Mintea conștientă are voința iar cea subconștientă are puterea.

Este atât de fain sentimentul să știi că oricum va fi, o să fie bine!

Știu că atrag ceea ce sunt.

Provocările sunt oportunități, nu mai țin cu dinții, uneori mă retrag un pas în spate să înțeleg ce nu înțeleg de fapt.

Sinceritatea față de mine însumi. Am învățat să mă cunosc, să vad ce mecanisme de apărare am, să conștientizez că sunt stilul evitant. Nimeni nu ne pedepsește mai rău decât propria conștiință. In sinea noastră, cu toții știm dacă am făcut ceva greșit. Am învățat săiert și să mă iert.

Unele lucruri sunt ciclice, perioadele de criză trec, dar rămâne caracterul. Încerc să fac bine, dar, uneori stilul evitant își mai face prezența.

În general îmi place să mă axez pe lucrurile care contează dar știu și când trebuie să las deoparte ceea ce nu ține de mine. Universul le va rezolva așa cum este cel mai bine pentru binele meu suprem.
Am învățat să caut și să înțeleg contextul mai larg, și am învățat că mereu există și alte perspective. Consider că este foarte important să fii mereu deschis, ceea ce nu mergea odată poate merge acum, lucrurile se schimbă, evoluează. Nu mi-e rușine sa zic nu știu.

Respectul de sine duce la încrederea de sine!

Analiza de risc este ceva care-mi place mult. Probabilitatea ca ceva nasol să se întâmple și impactul pe care-l are. Așadar, fac rapid o mitigare a riscului, cum pot preveni sau diminua riscul. În viață, provocări sunt multe, dar, având atitudinea mentală potrivită și stiind că am opțiuni mă ajută să le trec mai ușor. Consider că este important să găsesc echilibru și armonie între artă, creație și știință sau partea rațională. Dar, cu toată frumusețea analizei de risc calculat, mă simt minunat și când invit partea creativă să se manifeste.

Stabilirea limitelor. Nu tolerez șantajul, de orice natură. Stabilirea priorităților este de asemenea foarte importantă. Nu mai las pe nimeni să-mi spună ce merit, ce sunt sau ce nu sunt. Am învățat să spun nu, daca ceea ce mi se oferă nu este pe placul sau pentru dezvoltarea mea. Nu mai fac lucruri doar pentru că trebuie sau așa spune societatea sau mai stiu eu ce cutume ori obiceiuri. Am învățat să fiu sceptic, să pun întrebări.

Am învățat să nu mai caut validare exterioră și să fac ceea ce îmi provoacă momente de fericire, experiență și amintiri frumoase.

Singurătatea. Să poți să fii singur, tu cu tine. Merg singur pe munte. Sunt OK eu cu mine însumi. Nu mai accept o companie care m-ar trage în jos. Sunt o persoană cu dorințe și nevoi, și cred că atunci când vine vorba de limbajul iubirii la mine primează gesturile de atenție. Știu că există momente când uneori descoperim cine suntem prin intermediul altora, de asta avem nevoie de oameni, de experiențe în viața noastră.

Se spune că lumea nu se schimbă de opiniile noastre ci de acțiunile e care le facem. Fiecare putem deveni un exemplu, o sursă de inspirație și o scânteie pentru ceva mai înalt și mai bun.

Împreună putem face lumea un loc mai bun!