Coaching-ul, o comoară a înțelepciunii

Ce soluție frumoasă de a ajuta pe cineva să devină conștient de propriile puteri și soluții interioare! Oamenii întelepți foloseau, și folosesc mereu acest proces, de responsabilizare și conștientizare căruia acum i s-a dat un nume. A fost dragoste la prima vedere pentru ceea ce se numește Coaching. În opinia mea, acesta îmbină frumos și armonios înțelepciunea cu știința. Totodată, Coaching-ul este folosit la îndeplinirea obiectivelor, dizolvarea blocajelor, dezvoltarea ființei și a conștiinței.

Am văzut aplicabilitatea și frumusețea acestui proces ce acum poate fi învățat, încât am ales să scriu un articol dedicat Coaching-ului.

Înainte de toate, o să încerc să dau o definiție simplă a celor 3 termeni folosiți din limba engleză:

• coaching-ul reprezintă procesul în sine.
• coach-ul este trainer-ul sau persoana care ghidează procesul,
• coachee-ul este persoana care beneficiază de ghidare în scopul dezvoltării unor abilități și/sau îndeplinirii unor obiective.

Un coach nu este un mentor, el nu ar trebui să-ți spună niciodată, ce anume să faci ori să nu faci. Prin simplu fapt că respectă liberul arbitru, un coach nu vine niciodată la tine să-ți spună că ai nevoie de el, în schimb inițiativa este la tine în momentul când faci primul pas, adică atunci când îți dorești îndeplinirea unor obiective. Drumul către îndeplinirea acestora poate presupune întâlnirea unor obstacole precum și conștientizarea propriilor resurse de care avem nevoie pentru a duce la bun sfârșit procesul și îndeplinirea obiectivului fixat. Coach-ul te ghidează în procesul acesta, mai ales prin faptul că te ajută să-ți găsești tu însuți/însăți resursele de care ai nevoie precum și de a transforma singur/ă orice obstacol într-o oportunitate de a crește.

Sunt cazuri când un om se descurcă foarte bine în activitatea pe care o face însă își dorește să scoată maximul din ceea ce poate întreprinde, și atunci apelează la un coach.

Caracteristicile și atu-urile unui coach:

• este un observator obiectiv, nu face comparații.
• are compasiune.
• este empatic.
• este foarte priceput la comunicare, la a pune întrebările potrivite.
• este detașat de rezultat, și nu lasă ca rezultatul final să-l influențeze. Deși poate părea o contradicție cu faptul de a fi empatic, un aspect important de menționat:
• respectă obiectivele și alegerile coachee-ului, fără a le judeca, și înțelege că fiecare avem anumite lecții de învățat și de integrat. Obiectivul este etic și moral.
• nu trebuie să fie expert în domeniul în care coachee-ul dorește îndeplinirea unor obiective.

Personal, pot spune că multe din cunoștințele legate de NLP (Programare-Neuro Lingvistica) ajută mult în Coaching.

Când anume nu funcționeaza Coaching-ul sau este dificil de aplicat? Din punctul meu de vedere, cel mai greu este atunci când e nevoie să faci coaching cu o persoană dragă, un mebru al familiei sau cu oricine altcineva cu care ai o relație în care ești implicat afectiv. Spun asta deoarece, fără să vrei, crezi că știi ce este mai bun pentru persoana de lângă tine și încerci să duci discuția în așa fel încât aceasta să observe mai repede ceea ce crezi tu că este cel mai potivit pentru ea. Știu, nu este cel mai înțelept lucru, și m-am tot gândit și întrebat de ce facem totuși asta. O idee care mi-a venit în minte: din cauza ego-ului noi credem că știm mereu ce este cel mai bine pentru persoana de lângă noi. Apoi, dacă aceasta face ce îi sugerăm, ego-ul nostru este satisfăcut și noi nu suferim. Ei bine, ego-ul este înșelător, niciodată nu o să fie satisfăcut, și din nou ajung la o idee foarte înțeleaptă ce spune că fiecare are propriul ritm, propriile lecții de învățat și conștientizat, iar noi nu putem decât să avem compasiune, fiind totodată un observator confident și prezent pentru persoana de lângă noi. Mulți oameni au nevoie doar de acest lucru simplu, de a fi ascultați, fără a fi judecați, și uneori, pe măsură ce povestesc, își găsesc singuri resursele și planul de bătaie pentru rezolvarea problemei sau îndeplinirea obiectivelor. Este dificil să fii obiectiv cu o persoană alături de care ai o istorie, pentru că îl/o cunoști, și fără să vrei aduci sentimente și emoții în proces, ceea ce este contraproductiv, acela nu mai este coach-ing.

Și totusi, cum reușim să facem ce se cuvine atunci când suntem rugați să practicăm coaching-ul cu cineva drag? Știu, provocare mare să nu-ți dai cu părerea despre cum și ce crezi tu că ar trebui să facă cineva la care ții. Am putea totuși să-i sugerăm ceva și apoi s-o întrebăm cum i se pare ideea. Aceasta ar fi o variantă, însă chiar o ajută cu adevărat?

Clar, sunt momente când persoana dragă, își dorește doar să fie ascultată făra a avea un plan sau un obiectiv. Aici nu avem ce coaching să facem. Putem doar să empatizăm, arătându-i persoanei dragi că-i suntem aproape, însă fără a ne transforma în tampoane emoționale. Chiar și fără coaching, este o dovadă de iubire spunându-i ființei dragi că orice problemă are și o rezolvare și doar de ea depinde aceasta.

Un alt aspect demn de menționat este următorul: în procesul de coaching se poate observa o provocare, uneori poate mai greu de sesizat. Una este să-ți dorești rezolvarea unei probleme, și alta este să-ți îndeplinești un obiectiv. Un bun coach ar trebui să facă diferența dintre cele două. Până la urmă, rezolvarea unei probleme reprezintă doar unul din pașii necesari către îndeplinirea obiectivului. Acesta este motivul pentru care este important să descoperim ce își dorește cu adevărat persoana din față. În spatele unui obiectiv se poate ascunde de multe ori un cu totul altul și atunci când ajutăm cochee-ul să conștientizeze acest lucru, se fac progrese uriașe în îndeplinirea acestuia.

Am pregătit un mic exemplu cu întrebări și pași ce ajută procesul de coaching. Dar, înainte, e musai să menționez că fiecare proces este personal și nu există neaparat un șablon de întrebări, ci totul ar trebui să decurgă natural iar aici abilitățile de a pune întrebările potrivite fac diferența. Dacă coachee-ul nu dorește să răspundă provocărilor, procesul devine anevoios iar îndeplinirea obiectivelor ceva mai greu de atins. Însă cum spuneam, cu ajutorul întrebărilor înțelepte și potrivite, coachee-ul poate realiza că toate resursele sunt la el, și doar de propria lui persoană depinde finalitatea planului.

1.Stabilirea obiectivului. Prima dată, se dorește înțelegerea punctului de vedere a coachee-ului, asfel se pun întrebări prin care coachee-ul devine mai conștient de situație. Se poate repeta ceea ce s-a spus, fapt ce poate facilita descoperirea adevăratului obiectiv: haide să vedem dacă am înțelescorect, tu spui căîți dorești... Aici se poate lucra pentru a se descoperi dacă aceasta este într-adevăr dorința/nevoia de bază: ce este important pentru tine la asta? Ce dorești de fapt?

Coachee: Îmi doresc x.

Coach: Ce înseamnă/reprezintă x pentru tine? Dacă ar mai fi totuși ceva legat de x, care ar fi acesta?

În funcție de situație, o întrebare puternică este aceasta: Cum o să știi că ai atins x?

2.Setarea unui plan, reprezintă practic, pașii necesari pentru îndeplinirea obiectivului.

Coach:Cum anume te-ai gândit să procedezi? Ce anume crezi că ar trebui să faci?

Coachee: Păi, nu știu.

Coach: Dacă ai ști totuși, ce crezi că ai face?

Coachee: Păi cred că aș face x.

O altă întrebare puternică venită de la Coach: Bun, și altceva?

Stabilirea resurselor necesare.

Coach: Dacă ar fi să știi, ce anume ai face? De ce abilități ai avea nevoie? Dacă ar fi totuși să găsești o soluție, care crezi că ar fi aceasta?

Întâmpinarea unui obstacol.

Coach: Care este adevărata provocare pentru tine?

Ce anume te-ai gândit să faci pentru îndeplinirea obiectivului? Și mai ce? De când începi?

Sper ca aceste exemple să vă facă o idee despre ce ar însemna o ședință de Coaching.

Nu uitați, coachee-ul vine mereu cu soluțiile, le conștientizează și le aplică!